Theo Rose și Anghel Damian, au ales Fain & Simplu pentru prima lor apariție împreună într-un podcast. Deși aceștia au mai apărut în trecut într-un podcast, niciodată nu au vorbit despre ei și relația lor. Dacă ești curios să afli destăinuirile lor privind modul în care iubirea le-a transformat complet viețile, te invităm să urmărești episodul 185 din Fain & Simplu podcast.
O să descoperi atât de mult curaj, emoție, empatie, sensibilitate, maturitate și putere interioară în acest dialog. Vei afla ce i-a ajutat să-și mențină echilibrul, în cea mai vulnerabilă perioadă prin care au trecut, cum s-a transformat viața lor de când au devenit părinți dar și ce i-a adus de fapt împreună.
Vezi aici episodul integral:
Citește Fain & Simplu: Ce îți recomandă Theo Rose și Anghel Damian
Spre finalul conversației de la podcast, Mihai Morar le-a cerut celor doi îndrăgostiți să recomande comunității Fain & Simplu lecturile care i-au îmbogățit minte, trup și suflet.
Continuă lectura pentru a afla ce îți recomandă Theo Rose și Anghel Damian!
Deși, la momentul înregistrării episodului, Damian citea:
Dopamina – Daniel Z. Lieberman, Michael E. Long
- În această carte, profesorul și psihiatrul Daniel Z. Lieberman și conferențiarul Michael E. Long vin cu o teorie care are potențialul de a ne schimba viața. O bună parte din viață are o componentă nebăgată în seamă până acum, care explică o serie largă de comportamente despre care se credea că nu au nici o legătură unele cu altele – dopamina. Aceasta a asigurat supraviețuirea omului primitiv. La mii de ani distanță, ea este sursa comportamentelor și a ideilor noastre culturale fundamentale – și a progresului însuși.
Anghel Damian îți recoamndă:
Dulcele bar. Memorii – J.R. MOEHRINGER
Mergeam acolo când eram fericiți, să sărbătorim, și când eram triști, să răbufnim. Ne duceam acolo după nunți și înmormântări, să luăm ceva ca să ne calmăm și mereu pentru o doză de curaj înainte. Ne duceam acolo când nu știam ce ne trebuie, în speranța că cineva ne va spune, Ne duceam acolo în căutare de iubire, sau de sex, sau de probleme, sau după cineva care dispăruse, pentru că mai devreme sau mai târziu toată lumea ajungea acolo. Dar cel mai adesea ne duceam acolo când trebuia să fim găsiți.
Potrivit The New York Times Book Review, “Dulcele bar“ este o frumoasă și profundă scrisoare de dragoste către un tată fără chip, o poveste de dragoste melancolică dintre un băiat și o cârciumă din colț, la fel de afumată și de sfâșietoare ca un Sinatra din 1978.
“Mult înainte de a-mi putea vinde băutura în mod legal, barul m-a salvat. Mi-a redat încrederea când eram copil, a avut grijă de mine în adolescență, iar ca tânăr, barul m-a îmbrățișat. Mă tem că suntem atrași către ceea ce ne părăsește și către ceea ce e cel mai probabil să ne părăsească, însă în cele din urmă cred că suntem definiți de ceea ce ne îmbrățișează. Firește, am îmbrățișat la rândul meu barul, până când într-o seară barul m-a respins, și în acea părăsire finală, barul mi-a salvat viața.” – J.R. Moehringer
Theo Rose, pe de altă parte:
“Eu citesc ‘GRIGORAȘ DINICU și Bucureștii lăutarilor de altădată’. E o carte scrisă de George Sbârcea. Am citit-o la recomandarea lui Bogdan Simion, care e un pasionat și un expert în lăutărie. Și anterior am citit ‘Dama cu camelii’. Nu o citisem până atunci. Am fost fascinată și abia aștept să mai deschid o carte în genul ăla. Mi s-a părut extraordinară!”
GRIGORAȘ DINICU și Bucureștii lăutarilor de altădată – George Sbârcea
George Sbârcea, autorul acestei reconstituiri biografice, l-a cunoscut pe Grigoraș Dinicu, care i-a cântat la radio și în activitatea sa de local câteva din compozițiile proprii. Acest lucru l-a apropiat de marele violonist și lautar, cu care a avut, între anii 1935 și 1943, mai multe convorbiri despre subiecte de artă și aspecte ale lăutariei moderne, reținute și folosite, în parte, în povestea vieții lui.
A fost aleasă forma povestirii, și nu aceea a monografiei muzicografice, pentru evocarea împrejurărilor de viață și a artei lui.
Grigoraș Dinicu, ultimul dintre marii lăutari romani de tip vechi, în același timp însă și precursorul muzicanților-lăutari de concepție mai evoluată, instruiți și deveniți muzicieni culți, care fac legatura între două epoci și două mentalități, indicând prin pilda activității lor căile de urmat, în lumea de azi, de către membrii unei bresle cu străvechi și profunde rădacini în cultura artistică națională.
Pentru o cât mai mare autenticitate, autorul a interogat, timp de câțiva ani, numeroși muzicieni sau numai melomani, care l-au auzit pe Grigoraș Dinicu cântând sau au colaborat cu el. Este adevărat că, deși informațiile adunate astfel sunt prețioase, unele dintre ele sunt contradictorii. Astfel detaliile despre viața, opiniile, manifestările și arta lui pot fi interpretabile. Cu toate contradicțiile, privind îndeosebi datele calendaristice, toți au fost unanimi în admirația lor fără limită față de arta marelui vrăjitor al strunelor. În deosebi față de felul cum el a stat mereu în serviciul muzicii, al bunului gust artistic, al difuzării cântecului și jocului popular.
Dama cu camelii – Alexandre Dumas
„Una dintre cele mai mari povesti de dragoste din toate timpurile.“ – Henry James
„Destinul literar al lui Alexandre Dumas-fiul este în mod neîndoios legat de apariția, în 1848, a romanului său, Dama cu camelii. Această operă autobiografică i-a adus scriitorului recunoașterea valorii și chiar gloria, atât sub forma romanului, cât și sub forma dramei, jucată cu un succes răsunător în 1852. Romanul este cunoscut și publicului de astăzi, valoarea lui trecând proba timpului. Cărui fapt se datorează oare această apreciere a posterității? Cu siguranță, sincerității profunde a autorului, realismului în descrierea societății epocii și lucidității cu care este zugrăvită o mare pasiune, într-un stil sobru, care prefigurează marile romane ale secolului XX. […] În Panteonul marilor figuri de curtezane ale literaturii franceze, alături de Manon Lescaut, Marion Delorme, Esther Gobseck, femei decazute, dar cu suflet nobil, pe care creatorii lor le reabilitează purificându-le prin iubire, se poate număra și Marguerite Gautier, frumoasa Dama cu camelii.“ – Liliana Anghel
Citește și ce îți recomandă: