Toată lumea are zile bune și zile mai puțin bine. Dacă în cazul celor dintâi știm cum să le facem față, în cazul celorlalte întâmpinăm adesea dificultăți. Unii pot depăși mai ușor acele momente grele, în timp ce alți rămân pur și simplu blocați în fața greutăților. Ei bine, totul ține de mentalitate, iar acceptarea radicală poate fi soluția de care ai nevoie. Rămâi cu noi până la final dacă vrei să-i descoperi puterea.
Acceptarea radicală: ce este și ce nu este
În unele zile, ar putea părea că universul este gata să te dărâme. Stai în trafic și găsești o pată de cafea întâmplătoare pe cămașă după ce ai petrecut toată noaptea cu un copil bolnav și nedormit. Alegi să treci peste și să mergi la job cu încrederea că totul va fi bine. Cu toate acestea, odată ajuns, simți că munca ta nu este apreciată. Tragi din greu și totuși parcă nimeni nu obaservă. Termini programul și speri la o seară liniștită în sânul familiei.
Ajungi acasă parcă într-o fugă nebună și constați încă de la intrare că ți-ai făcut așteptări nerealiste. Ordinea făcută dis de dimineață a dispărut într-un haos general. Copilul este din cap până în picioare plin de acuarele și mai mult, țipă cât îl țin plămânii: „Ce mi-ai adus? Ce mi-ai adus? Îmi este foame, ce avem la cină?”. Cauți să pui iar lucrurile cap la cap și, pe măsură ce soarele apune, te așezi în sfârșit pentru a avea un moment pentru tine, dar factorii de stres ai zilei persistă.
În loc să te simți mândru de tine însuți pentru că ai depășit provocările, s-ar putea să simți mai degrabă frustrare pentru felul în care ziua a evoluat. Ai putea chiar să te simți trist că ai fost întâmpinat cu atâtea nenorociri, în ciuda eforturilor tale.
Criticul tău interior, nemilos de-a dreptul, s-ar putea, de asemenea, să-ți critice competența ca părinte, angajat sau soț. Iar sentimentele tale de suferință naște mai multă suferință.
Acceptarea radicală: ce este și ce nu este
Toată lumea are zile proaste. Dificultățile sunt inevitabile și o mare parte din viață este în mâinile tale. Dar singurul lucru pe care îl poți conduce de fapt este mentalitatea ta.
Practica acceptării radicale te poate împiedica să fii prins în emoții inutile după un eveniment dureros sau stresant. Să accepți realitatea exact așa cum este (imperfectă) te poate duce aproape de mulțumire și departe de suferință. Cum poți pune în practică acceptarea radicală? Ei bine, hai să începem cu începutul.
Ce este acceptarea radicală?
Acceptarea radicală înseamnă practicarea unui efort conștient de a recunoaște și a onora situațiile și emoțiile dificile. Este abilitatea de a accepta situații care sunt în afara controlului tău, fără a le judeca, ceea ce, la rândul său, reduce suferința cauzată de acestea. Acceptarea pe deplin a lucrurilor așa cum sunt, în loc să le ignori, să eviți sau să îți dorești ca situația să fie diferită, poate fi un pas critic în trecerea printr-o experiență dificilă pentru a experimenta mai mult sens.
Conceptul de acceptare radicală se încadrează în terapia dialectică comportamentală (DBT), care echilibrează obiectivele orientate spre schimbare cu acceptarea pentru a ajuta oamenii să regleze emoțiile, să limiteze gândirea disfuncțională și să îmbunătățească motivația.
Nu ești un robot, așa că vei simți în mod natural emoții dificile în viață, cum ar fi:
Când aceste emoții fierb în interiorul tău, acceptarea radicală a acestora și salutarea lor cu bunătate te poate ajuta în:
- reglarea emoțiilor
- gestionarea gândurilor inutile
- identificarea lucrurile care contează pentru tine
- gestionarea cu succes a motivației fluctuante
Mituri despre acceptarea radicală
Miturile și concepțiile greșite tind să înconjoare această practică. Iată câteva dintre cele mai frecvente neînțelegeri:
Acceptarea radicală înseamnă că „aprobi” situația
Acceptarea unei situații nu înseamnă că are aprobarea ta sau că ai găsit-o neapărat „acceptabilă” pentru viața ta.
De exemplu, cineva care supraviețuiește unei traume majore din copilărie poate fi incapabil sau nu dorește să se confrunte cu emoțiile reziduale, deoarece durerea este prea mare. Dacă acea persoană procesează experiența traumatizantă cu un terapeut sau un consilier, recunoașterea realității a ceea ce s-a întâmplat cu siguranță nu înseamnă că a considerat-o „acceptabilă”.
Acceptarea radicală înseamnă „renunț”
Pentru unii, acceptarea radicală poate suna ca a sta pe spate și a renunța. „Este ceea ce este, deci de ce să încercăm măcar să îmbunătățim situația?”
Ei bine, nu! Acceptarea nu echivalează cu automulțumirea. O meta-analiză din 2019 a indicat că pacienții cu cancer care au practicat un comportament bazat pe acceptare au avut mai puțină suferință psihologică în timp ce trăiau cu starea lor.
Potrivit acestei meta-analize, adoptarea unei abordări compasive, fără judecăți a situației și emoțiilor lor, a ajutat la ușurarea luptelor interne din jurul diagnosticului lor. Acceptarea radicală a fost o măsură activă pe care au luat-o pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții în timp ce trăiau cu cancer.
Semne ale lipsei de acceptare
Când acorzi real atenție gândurilor, sentimentelor și tiparelor de relație, poți începe să observi evenimente sau situații pe care nu le-ai acceptat.
Modele de gândire:
- Nu pot face față la asta.
- Acest lucru nu este corect.
- Lucrurile nu ar trebui să fie așa.
- Nu pot să cred că se întâmplă asta.
- De ce mi se întâmplă asta?
- Nu este corect..
Sentimente și comportamente:
- Te învinuiești pe tine însuți pentru tot ce se întâmplă rău în viața ta.
- Îți doresti ca lucrurile sa fie altfel, dar te simti neputincios.
- Te simți blocat și nu crezi că poți schimba ceva în bine.
- Ești supărat pe lume.
- Apelezi la mecanisme de adaptare dezadaptative (cum ar fi alcoolul sau drogurile).
Modele de relații:
- Îți cicăliști constant soțul/soția, sperând că se vor schimba.
- Ești adesea dezamăgit de alegerile pe care le fac alții.
- Te simți supărat față de lucrurile care s-au întâmplat în trecut.
- Ai tendința să ții ranchiună.
Dacă vrei să afli cum poți pune în practică acceptarea radicală și astfel să-ți schimbi mentalitatea și să-ți îmbunătățești calitatea vieții, rămâi cu ochii pe noi. Revenim curând cu mai multe materiale pe acest subiect.
Mădălina Costache