Într-o zi ai făcut ceva rău care fie a rănit o altă persoană, fie pe tine. Ai regretat instant, dar nu puteai retrage vorbele sau acțiunile făcute. Așa că ai stat și ai așteptat ca cineva să observe și să-ți plaice o pedeapsă pentru a-ți alina vina. Ne-am obișnuit să primim corecții pentru faptele mai puțin bune. Dacă nu de la mama, tata, bunicii, frații mai mari, poate de la profesori sau șefi. Trăim într-o continuă așteptare, dar ce se întâmplă atunci când nimeni nu sesizează? Atunci apare autopedepsirea! Foarte mulți oameni trăiesc făcându-și rău singuri, fără măcar a fi măcar conștienți de asta.
Greșeala este inevitabilă în viața unui om. Orice mare bine pentru omenire s-a realizat pe baza unui cumul de greșeli din care cineva a ales să învețe. Din păcate, nu suntem obișnuiți să ne iubim și să ne apreciem efortul depus, fie că a produs sau nu rezultatele scontate. În majoritatea cazurilor, mai ales în România, greșeala este taxată aspru. Toți știm asta și căutăm să nu cădem niciodată în păcat, dar așa cum am menționat este un ideal de neatins.
Oamenii aleg de cele mai multe ori autopedepsirea decât iubirea de sine. Acest lucru se întâmplă în special atunci când nimeni nu este acolo pentru a aplica corecții, fie ele verbale sau fizice.
În alte cazuri, pentru a scăpa de vinovăție, unii apelează la scuze sau la fapte bune pentru semeni. Aceștia cred că prin compensarea răului cu bine, își pot șterge bulina neagră din carnetul vieții.
Indiferent de cale, toți ne dorim un singur lucru atunci când facem ceva rău: să plătim greșeala și să câștigăm iertarea.
De unde vine autopedepsirea?
Când nimeni nu îți prinde derapajul, vinovăția poate persista. Dacă nu te simțiți capabil să recunoașteți, indiferent de motiv, ai putea căuta modalități de a te autopedepsi pentru a te elibera de vinovăție. S-ar putea să pară singura mișcare logică, dar autopedepsirea tinde să facă mai mult rău decât bine.
Autopedepsirea vine sub mai multe forme. Cea mai extremă, ar putea implica chiar un anumit tip de autovătămare. Dar se poate referi și la:
Reținerea unei recompense. Ai o dorință mare de a-ți cumpăra ceva, de a călătorii într-un aumit loc sau de a face un anumit lucru pentru tine și alegi să te oprești. Singur îți pui bariera către dorința ta cea mai mare cu gândul umbrit de vinovăție. Îți spui simplu: ”Nu merit!”
În mintea ta te judeci constant. Simțind că ai făcut ceva rău, fie că alții sau văzut sau nu, alegi să arunci primul cu piatra în tine. Autojudecata este constantă în mintea ta până ce sentimenul de vinovăție se diminuează. Cu alte cuvinte, te critici și îți spui vorbe urâte până ce simți că ai plătit greșeala făcută.
De unde acest impuls?
Nu există întotdeauna un răspuns simplu. Mesajele culturale și alți factori complexi pot contribui la apariția procesului de autopedepsire. Uneori o singură persoană poate pune baza mentală pentru acest proces. Ca să înțelegem mai bine, îl vom lua ca exemplu pe Vlad Drăgulin. Acesta a fost invitat de Mihai Morar la podcastul Fain&Simplu pentru ediția de vară Funny&Simplu. În cadrul discuției, presărată cum ne-am putut aștepta de umor, s-au atins și puncte mai profunde și mai sensibile.
Unul dintre subiectele abordate a fost „autopedepsirea ca instrument pentru disciplină”.
„La un moment dat mă pedepseam atât de tare, nu mai toleram. Ziceam: Nu-ți permit să dormi nici măcar pe canapea. Dormi pe jos!” – Vlad Drăgulin
Tot în cadrul conversației, acesta a oferit și unul dintre motivele pentru care apela la acest gest de autopedepsire. Se pare că, în cazul lui, mesajele promovate în sfera sa de activitate de către unul dintre profesorii săi l-au ghidat, într-o oarecare măsură, spre acest tip de comportament. Probabil nu-ți este străină expresia: „Arta necesită sacrificiu!”
„Domn’ profesor Cătălin Naum spunea în felul următor: Viața unui actor este o existență incomodă. Nu trebuie să-ți fie bine. Niciodată! Dacă-ți permiți să te relaxezi, înseamnă că ceva nu merge bine. Doar dacă îți e puțin greu și dacă nu-ți permiți tot, nu-ți permiți să fii relaxat, doar așa poți să ai rezultate.” – Vlad Drăgulin
Cuvintele rostite în repetate rânduri de profesorul său de la teatru, împreună cu vorbele extrem de asemănătoare ale celorlalți maeștri din sfera atrelor l-au determinat să creadă că suferința și pedeapsa sunt singura cale către performanță.
Deși mai are momente în care autopedepsirea își face apariția în viața lui, Vlad Drăgulin a înțeles că extremele nu duc la nimic bun. Prin urmare, a ales să lucreze cu el spre a depăși acest prag psihologic. Astăzi, este mai blând cu el însuși, a învățat să se ierte, să se iubească mai mult și să aducă autocompasiunea mai aproape de sine. Povestea este mult mai amplă și merită ascultată, așadar te îndemnăm să urmărești episodul 083 din Fain&Simplu cu Vlad Drăgulin.
Alte cauze pentru care oamenii aleg autopedepsirea
Cred că suferința le îmbunătățește caracterul
Dorința de a deveni o persoană mai bună este destul de comună. Deși acest scop este unul admirabil, implică adesea o oarecare suferință emoțională. Pe scurt: îți dorești să fii mai bun, așa că te pedepsești pentru că nu te-ai îmbunătățit.
Mulți oameni văd durerea (fizică sau emoțională) ca pe o modalitate de a restabili integritatea și virtuozitatea. Din acest motiv, s-ar putea să vezi pedeapsa de la altcineva ca pe o acțiune meritată, care te absolvă de „păcatele tale”. Iar când nu este cineva în jur ca să-ți aplice corecția, autopedepsirea poate părea o modalitate la fel de productivă de a plăti pentru greșeli. Tragându-te la răspundere atunci când nimeni altcineva nu o face, arăți remuşcări și îți restabilești sentimentul personal că nu ești, de fapt, o persoană rea.
Crezi că meriți să fii judecat/pedepsit
Copiii învață rușinea la o vârstă fragedă. Probabil și în cazul tău rușinea a apărut în copilărie, când părinții tăi sau alți îngrijitori au spus sau au sugerat că nu te încadrezi în „standardele normalului”.
Nu este ușor pentru un copil să separe rușinea de vinovăție, în special atunci când apar împreună. Dacă nu îți este clară diferența nici acum, adult fiind, iată un mod util de a o privi: vinovăția se referă de obicei la acțiuni, în timp ce rușinea se referă de obicei la identitatea de sine. S-ar putea să simți vinovăție după o anumită greșeală, în timp ce rușinea descrie sentimentul general al tău ca fiind nedemn. După cum arată ultimele cercetări, oamenii mai predispuși la rușine tind să se pedepsească mai ușor.
A te simții nedemn de ceva sau cineva poate provoca autopedepsire. Acesta este un alt motiv pe care Vlad Drăgulin l-a dezvălui într-un moment de vulnerabilitate:
„Pentru că eu, nu credeam că eu contez. Nu credeam că sunt valoros. Nu credeam că și eu sunt valoros. Radioul m-a ajutat să-mi dau seama că: Bă. Parcă mai spun și lucruri ok, adică, eu parcă mai spun, parcă mai am și niște păreri ok, parcă totuși nu-s așa de rahat cum mă credeam.” – Vlad Drăgulin
Vrei să scăpi de vinovăție
Când te simți vinovat pentru gândurile pe care nu le poți exprima sau pentru acțiunile pentru care nu te poți scuza, s-ar putea să vezi autopedepsirea ca pe o modalitate de a te mântui, cel puțin în propriii ochi.
Într-un mic studiu din 2010, participanților li s-a cerut să-și amintească un caz de comportament neetic și apoi să îndeplinească o sarcină dureroasă (lăsând mâna într-o găleată cu apă cu gheață cât au putut). La final, toți au raportat mai puțină vinovăție după „pedeapsa lor”.
Cercetări suplimentare din 2017 au explorat, de asemenea, legătura dintre vinovăție și autopedepsire. Concluzia? Oamenii care s-au simțit vinovați că au păstrat secrete față de partenerii lor de viață au încercat adesea să scape de această vinovăție. Soluția lor a fost să refuzânduze activitățile care le aduceau plăcere sau să le făcă mai greu de suportat.
Învață să lași autopedepsirea în urmă și să mergi pe calea spre autocompasiune
Da, se poate și altfel! Meriți să știi și să aplici alte metode pentru vindecarea rănilor provocate de vinovăție.
Autopedepsirea ar putea ajuta la ameliorarea vinovăției după ce faci ceva de care nu ești mândru. Dar s-ar putea să nu-ți îmbunătățească sentimentele generale despre tine însuți, mai ales dacă ai și sentimente de rușine și valoare de sine scăzută.
Din fericire, autocompasiunea oferă o alternativă benefică. Nu numai că te ajută să te simți mai confortabil cu ideea că greșelile sunt doar o parte a ființei umane, dar poate face mult mai mult. Prin autocompasiune înveți să te iubești pe tine însuți, indiferent de defectele pe care crezi că le ai.
Compasiunea de sine poate ajuta, de asemenea, la ameliorarea durerii de lungă durată și la promovarea valorii de sine. Astfel fiind mai ușor să te tratezi cu dragoste și bunătate. În timp, o să aduni un mai mare respect față de sine, iar schimbările pozitive vor apărea în viața ta.
Iată câteva moduri prin care poți lăsa în urmă autopedepsirea:
Practică iertarea de sine
Este simplu să alegi autojudecata atunci când simți că ai greșit. Dacă nu te simți demn de iertare, încearcă să ții minte că viața implică o eroare ocazională și meriți șansa de a încerca din nou. Nu te opri la prima stație! Încearcă din nou, și din nou, și de câte ori este necesar ca să arăți că poți într-adevăr să faci mai bine.
Reformularea greșelilor tale ca oportunități de creștere, mai degrabă decât eșecuri, poate duce, mai ușor, spre iertarea față de tine.
Chiar dacă tot ce ai mai bun nu ajunge la ceea ce îți imaginezi pentru tine, poți totuși să folosești ceea ce ai învățat pentru a-ți ghida alegerile în viitor.
Recompenseaza-te
Majoritatea dintre noi ne putem recompensa atunci când am făcut ceva bun. Partea pe care ar fi necesar să o înveți este să te recompensezi chiar și când ai greșit. Autocompasiunea implică printre altele și asta.
Data viitoare când te simți vinovat că ai fost distras la locul de muncă, întreabă-te dacă lipsa ta de concentrare nu înseamnă altceva decât faptul că într-adevăr ai nevoie de o pauză. Lucru perfect normal și chiar eficient pentru atingerea rezultatelor dorite.
Tratându-te cu bunătate, este mai ușor să-ți recunoști și să-ți respecti nevoile în loc să te pedepsești pentru că le ai. Orice om are dreptul să facă ceea ce simte! Toți avem nevoi și merităm să ni le îndeplinim.
Fă din autocompasiune un obicei
Poate dura ceva timp pentru a înțelege autocompasiunea. Cu toate acestea, vei observa că vine de la sine pe măsură ce o practici. Cu alte cuvinte: Începe și fii perseverent!
Dezvoltați abilitățile de autocompasiune prin:
- practicarea afirmațiilor
- ținând un jurnal
- încercând meditația de bunătate iubitoare
- luând timp pentru relaxare și îngrijire de sine
Fă pași mici în fiecare zi, iar bunăstarea îți va inunda viața când te aștepți mai puțin. Reține: Ai răbdare, iubire și grijă față de tine, meriți!