Rușinea: As la v-ați-ascunselea

Rușinea este as la v-ați- ascunselea!

De câte ori te-ai auzit zicând „îmi vine să intru în pământ de rușine”?

Adesea, oamenii folosesc această expresie imediat după ce au încheiat de povestit o întâmplare jenantă. Probabil și în cazul tău s-a întâmplat la fel.

În sinea ta, știi că rușinea este as la v-ați-ascunsela.

De ce vrem să fugim de rușine?

În fuga noastră de zi cu zi, căutăm sentimentul de siguranță. Vrem să fim protejați de pericol, iar în cazul rușinii, vrem să fim protejați de cei ce-ar putea să ne desconsidere. Cu siguranță, să rândă cineva de tine, să te umilească sau să-și bată pur si simplu joc, nu este un lucru de dorești.

De cine fugim când simțim rușine?

Ai putea crede că ne ascundem de oameni. Pentru că nu ne dorim să simțim emoțiile generate de atacurile lor, fugim. Alergăm la apariția sentimentului de rușine și căutăm un ascunziș sigur. Realitatea este că, în fuga noastră nu vedem clar ce se întâmplă în jur. Panica ne cuprinde și nu vedem cine sau dacă vine într-adevăr cineva în urma noastră să ne caute. Din păcate sau din fericire, te anunț că rușinea nu este altceva decât umbra ta!

Când simți rușine, află că tu ești singurul responsabil. Cea mai mare presiune vine din interiorul tău. Tu te cearți mai tare decât o face oricine. Tu ești primul care râde batjocoritor de tine. Altfel spus, tu ești singurul care te rănește cu adevărat.

Astfel, primul pas în preluarea controlului asupra stării tale de bine, este să recunoști ceea ce simți!

Nu te judeca și privește situația ca fapte certe.

Uită-te obiectiv la evenimentele din viața ta care te-au făcut să „intri în pământ”. Analizează gama largă de sentimente care te-au încercat. De fapt, nu mereu reușim să vedem rușinea. De multe ori, ea capătă valențe în mintea noastră. Uneori ne simțim furioși, irascibili sau anxioși. Este necesar un timp introspecției pentru a observa că emoțiile trăite sunt doar un paravan pentru rușine.

Compasiunea față de propria persoană este cheia succesului.

Pentru a câștiga jocul de-a v-ați-ascunselea în fața rușinii, e musai să înveți cum să aloci mai multă compasiune în discursul tău cu tine. Comunicarea nonviolentă este tipul de comunicare plină de compasiune, iar în acest caz este ideal de folosit.

Este știut cum noi suntem adesea mai duri cu propria persoană decât cu ceilalți. Nouă ne spunem cuvinte cu mult mai grele decât am spune oricui altcuiva. Aceasta este normalitatea în care trăim însă putem evolua și învăța cum să comunicăm nonviolent.

În concluzie, data viitoare când identifici o situație ce te rușinează, fă un pas în spate. Analizează prin ochii celui mai bun prieten al tău. El știe, indiferent ce faci, că ești un om frumos, ce merită iubit și apreciat. Știe că ești un om bun ce merită să fie fericit. Ai curaj și fi prezent în viața ta. Compasiunea, la fel ca orice alt lucru, se învață pas cu pas.