Trăiești o stare de angoasă deși nimic semnificativ nu s-a schimbat în viața ta? Ai sentimentul că nu poți lega conexiuni reale cu oamenii din jurul tău, chiar dacă îți dorești? Vrei să avansezi în carieră, dar cumva parcă nimic nu se leagă? Sau poate observi la tine că te îmbolnăvești tot mai des, deși prevenția a devenit un obicei. Ei bine, s-ar putea ca umbrele tale să fi devenit mult prea vocale.
Ce sau care sunt acele umbre? Despre ce vorbim, te întrebi? Umbrele reprezintă un concept, introdus pentru prima dată de celebrul psiholog Carl Jung, care însumează aspectele reprimate ale personalității tale. Fie ele pozitive sau negative. Stai fără grijă, detaliem puțin mai târziu. Important în acest moment este să înțelegem că multe din blocajele pe care le simțim în viața noastră își au originea în aceste umbre.
În cadrul conferinței Fain & Simplu x Ateneu, îndrăgita actriță Oana Pellea a spus un adevăr deosebit, care a vibrat puternic în sufletele tuturor celor prezenți în sală:
„Cel mai greu lucru în lumea asta e să te confrunți cu tine însuți și, mai mult decât atât, să ajungi să te înțelegi cu tine”.
O invitație la explorarea adâncurilor personalității noastre. Un îndemn spre comunicarea cu sinele fără de care adevărata transformare nu poate avea loc. După cum remarca și Dr. Menis Yousry:
„Transformarea reală nu vine din metode și tehnici, ci din conectarea la adevărul tău interior.”
Cu asta ne vom ocupa în decursul acestui articol. Vom înțelege mai bine ce sunt umbrele, de ce ne este teamă să le confruntăm și cum putem începe acest proces.
Ce sunt umbrele?
În psihologie, termenul „umbre” se referă la acele aspecte ale personalității noastre la care opunem rezistență, instinctiv sau conștient. Acestea pot fi trăiri negative precum furia, invidia, nesiguranța, dar și dorințe reprimate, talente neexploatate sau trăsături pe care le considerăm inacceptabile. Fie că „lumea” ne-ar judeca dacă le-am expune, fie noi înșine am face-o căci nu se aliniază cu principiile morale și valorile personale. Așa că le negăm, le reprimăm sau le ascundem de ochii lumii și, mai ales, de ai noștri.
Cu toate acestea, conform spuselor lui Carl Jung, nu ezităm în a le privi în ceilalți. De fapt, mai degrabă alegem să le identificăm în aproapele nostru, decât în noi înșine. Un fel de „lasă-mă să-ți scot paiul din ochi” zis de cel ce nu vede bârna din al său.
Jung susține că oamenii proiectează adesea atitudinile imaginate asupra celorlalți fără conștientizare. Calitățile pe care un individ le poate urâ (sau iubi) la altul pot fi prezente în mod evident la individ, care nu vede adevărul exterior. Nu ți s-a întâmplat să faci asta?
Umbrele sunt ca niște părți întunecate ale sufletului, pe care de multe ori preferăm să le ignorăm, crezând că astfel ne vom proteja de durere. În realitate… Durerea poate fi evitată doar prin confruntare. Transformarea poate avea loc doar dacă alegem să intrăm în adâncul nostru cu lumină. Așa că dacă îți dorești să crești cu adevărat atunci este necesar acest dialog între tine și umbrele tale.
De ce ne este frică să ne confruntăm cu umbrele?
Știu, știu, ușor de zis. Dar numai gândul la a pune în practică trezește în noi teama. Este firesc. Până la urmă aceste umbre nu au venit dintr-o experiență plăcută. Nu e ca și cum cineva în copilăria noastră ne-a lăudat cu zâmbetul pe buze și cu sclipire în ochi atunci când am recitat prima poezie, iar de atunci am știut că nu vom mai face asta niciodată. Cu siguranță lucrurile au stat altfel.
Poate nu reușim să facem legătura între blocaj și cauză, dar cert este că undeva, ceva a fost. La un moment dat în timp am trăit o experiență care ne-a marcat și a schimbat codul din mintea noastră. Atenție însă, aceste evenimente nu trebuie să fie majore, cum ar fi abuzul fizic sau sexual. Ar putea foarte bine să fie vorba de neglijență emoțională din partea părinților tăi, hărțuirea în curtea școlii sau pe rețelele sociale, disfuncții financiare în cadrul căminului sau cuvinte dureroase pe care cineva ți le-a rostit o dată.
Confruntarea cu umbrele: Un dialog necesar în procesul de transformare
Și nu, nu ești prea sensibil. Nimeni nu este imun la efectul acestor experiențe minore. Ele sunt astăzi așa în ochii tăi căci tu ai crescut și ai devenit adult. Din păcate însă puțini aleg să înțeleagă asta. Mulți, în încercarea de a rezolva problema, lucrează doar cu simptomele, fără a atinge rădăcina. Tratează superficial situația, în loc să pătrundă în adâncuri. Rezultatul? În cel mai bun caz o ameliorare temporară.
Ne este frică și e firesc să ne fie. Ne temem de ceea ce am putea descoperi, de judecată, de respingere. Și totuși, trebuie să mergem înainte, să avansăm. Dacă ne dorim să scăpăm de tiparele limitative cu care ne-am procopsit, este nevoie să acționăm. Asta în pofida mecanismelor de apărare, precum negarea sau raționalizarea, care ne împiedică să ne cunoaștem cu adevărat.
Cum începem dialogul?
Un instrument esențial în procesul de confruntare cu umbrele este dialogul interior. Prin a ne adresa întrebări sincere și a asculta răspunsurile care vin din adâncul nostru, putem dezvălui convingerile limitative, fricile și dorințele reprimate.
Acest proces de pătrundere în adâncurile personalității tale nu este ușor. Nu se întâmplă peste noapte. Este vorba despre contemplare profundă și introspecție pentru a-ți descoperi latura întunecată și a o folosi pentru a-ți alimenta evoluția personală. Necesită timp, răbdare și în deosebi, curaj. Înarmându-te cu acestea poți începe explorarea pas cu pas.
De menționat este și faptul că nu există o cale pentru toată lumea. Nici n-ar putea fi, la cât de diferiți suntem unii de ceilați. Dar există câteva principii generale care te pot ghida în această călătorie.
SIMTE TOATE EMOȚIILE ATUNCI CÂND APAR
Emoțiile reprezintă modul în care sufletul nostru comunică. Pentru a ajunge la esența noastră cea mai profundă trebuie să le simțim pe deplin atunci când ele apar. În deosebi pe cele dureroase. Nu fugi, nu-ți lua repede telefonul în mână ca să te distragi cu un clip de pe YouTube. Stai, oprește-te și simte emoția! Știu că pe moment pare cea mai bună soluție. Dar pe termen lung, reprimarea emoțiilor duce la suferință și sunt convinsă că nu asta îți dorești pentru tine.
NU ȚINE DOAR PENTRU TINE
Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face când simți că ai un blocaj este să-l dai mai departe. Vorbește despre asta! Scoate-l la lumină în prezența cuiva care te iubește, care ți-a câștigat încrederea, lângă care te simți liber. Scopul nu este de a pasa responsabilitatea, de a căuta la altcineva soluția. Cel sau cea cu care vei împărți „povara” are rolul doar de a asculta, de a da spațiu sufletului tău să se exprime. Astfel încât tu singur să dai sens trăirilor tale.
ȚINE UN JURNAL
Un prim pas mai eficient pentru cineva care nu consideră comunicarea ca fiind punctul său forte este jurnalizarea. Începe să scrii într-o agendă toate gândurile și emoțiile care te sâcâie. Scoate din minte și din suflet tot ce ocupă prea mult spațiu. Vei vedea cât de multă liniște rămâne după acest proces. Iar asta este starea pe care o cauți atunci când vrei să pătrunzi în esența ta mai profundă.
P.S. Dacă ți-a apărut deja în minte replici precum: „Da ce să scriu? Nu am ce să scriu? Nu știu! Eu nu sunt bun la asta!” – începe fix cu ele! Crede-mă, vei fi surprins de paginile pe care le vei umple.
PUNE-ȚI ÎNTREBĂRI
Tony Robbins a spus odată:
“Calitatea vieții tale este direct proporțională cu calitatea întrebărilor pe care ți le pui”.
Fii atent la curiozitatea pe care o ai în raport cu tine, cu cei din jur, cu job-ul, cu animalele de companie, cu tot ce însumează viața pentru tine. Pune-ți întrebări faine și simple și ascultă-ți răspunsul dat de suflet. Acela este cel adevărat, de care ai nevoie în procesul tău de transformare.
Nu te lăsa descurajat de minte. Mergi cu încredere pe calea dictată de sinele tău real. Începe explorarea și rămâi constant în dialog cu tine însuți. Indiferent în ce moment al vieții ești, niciodată nu e prea târziu să începi să te descoperi, să te accepți și să te împrietenești cu tine.
Mădălina Costache