Trauma nu este doar o experiență individuală, ci poate lăsa urme adânci în structura unei familii, transmițându-se din generație în generație. Acest fenomen, cunoscut ca lanțul traumelor transgeneraționale, poate avea un impact semnificativ asupra vieții noastre, chiar dacă nu am trăit evenimentul traumatic în mod direct.
Întrebarea care ne macină pe mulți și al cărui răspuns vom încerca să-l schițăm astăzi este: poate fi rupt acest lanț?
Hai să începem cu începutul:
Ce sunt traumele transgeneraționale?
Traumele transgeneraționale se referă la transmiterea efectelor emoționale și psihologice ale unui eveniment traumatic dintr-o generație în alta. Aceste traume pot fi rezultatul unor evenimente istorice majore, precum războaie sau genociduri, dar și al unor experiențe personale mai puțin evidente, cum ar fi abuzul, neglijența sau pierderea unui membru al familiei.
Cum pot fi ele transmise?
Există mai multe mecanisme prin care traumele pot fi transmise din generație în generație:
- Comportamentul învățat: Copiii învață prin imitație, iar comportamenturile defensive sau disfuncționale ale părinților pot fi preluate și perpetuate.
- Epigenetica: Traumele pot lăsa urme la nivel genetic, influențând expresia genelor în generațiile următoare.
- Atașamentul: Relațiile de atașament nesigure din copilărie pot crea modele repetitive de relaționare în viața adultă și pot fi transmise copiilor.
Putem rupe lanțul traumelor transgeneraționale?
“Cu toții avem un bagaj pe care îl cărm în spate. (…) Firește că și copiilor noștri le transmitem mai departe un bagaj. Eu mi-am dat silința foarte mult să comunic cu fiica mea. Am comunicat poate exagerat de mult, am spus unele lucruri de sute de ori. Dar am ținut minte ce mi-a spus mie un psiholog odată: unui copil nu trebuie să te temi să-i repeți pentru că el nu va înțelege din prima. Nu are cum, nu are experiența necesară să înțeleagă un lucru pe care îl spui o singură dată. (…)
Nu trebuie să ne temen de aceste traume. Cuvântul traumă e un cuvânt greu, din start cum îl rostești el te apasă. Pe de altă parte, o traumă se depășește în primul rând prin informație de calitate, prin COMUNICARE. Trebuie să vorbești despre trauma ta. Scoate-o la lumină, confrunt-o, înfrunt-o. Nu există o altă cale mai bună.” – Andreea Marin, în cadrul conferinței de la Fain & Simplu x Oradea, ediția II
Lanțul traumelor transgeneraționale poate avea un impact profund asupra vieții noastre, dar nu suntem condamnați să repetăm modelele trecutului. Prin curaj, determinare și sprijin, putem rupe acest lanț și crea un viitor mai luminos pentru noi și pentru generațiile următoare.
Citește și: Cum redobândim resursele interioare pe care trauma ni le-a blocat
Câteva aspecte practice de testat:
- Terapia:
A vorbi cu un terapeut despre gândurile și emoțiile tale poate fi un instrument valoros pentru a explora și vindeca traumele din trecut.
- Conștientizarea:
Prin conștientizarea propriilor tipare comportamentale și a istoriei familiei, putem identifica modele repetitive și putem începe să le schimbăm.
Vezi și: Iertarea părinților: Un pas important spre vindecare
- Relații sănătoase:
Construirea unor relații sănătoase și securizante cu cei dragi ne poate ajuta să ne vindecăm și să creăm un mediu sigur pentru copiii noștri.
- Autocompasiunea:
A avea grijă de propria sănătate emoțională și a practica autocompasiunea sunt esențiale în procesul de vindecare.
Citește și: Încercarea și eroarea fac parte din PROCESUL DE VINDECARE