Cel mai mare punct de poticnire pentru oameni este dihotomia dintre a fi devotat și detașat.
Să fi detașat de obiectiv sau să fi pe deplin dedicat obiectivului? – Câți nu și-au pus această întrebare? Oare cum este mai bine?
A fi detașat de obiectiv poate face, în mod ironic, mai multe șanse de a atinge obiectivul. Pentru mulți, totuși, această detașare poate însemna adesea că nu te miști la fel de puternic către obiectiv, pentru că nu îți pasă atât de mult.
A fi pe deplin dedicat obiectivului poate însemna că lucrezi foarte mult la obiectiv… dar dacă este clar că nu vei atinge ținta, pentru mulți oameni acest lucru aduce o mare dezamăgire. Acest lucru duce la un sentiment de inutilitate pe care îl folosim pentru a renunța.
După cum poți vedea, fiecare parte a dihotomiei dintre detașare și devotament are un set de probleme. Unul poate fi prea lejer, celălalt prea sub presiune. Deci, cum lucrăm cu asta? Alegem calea de mijloc!
Devotat și detașat: modul ideal de a lucra
Devotat: Ești pe deplin dedicat obiectivului. Lucrezi la asta ca și cum ar fi unul dintre cele mai importante lucruri din lume. Dai totul (în limitele îngrijirii de sine, desigur). Te concentrezi, mergi după el. Îți pasă profund.
Detașat: În timp ce ești angajat să faci asta, nu ești atașat de rezultat. Îți pasă de rezultat, dar ești în regulă dacă nu se întâmplă. Iubești viața și pe tine însuți indiferent de ce s-ar întâmpla.
Gândește-te la asta ca și cum ai avea cu adevărat grijă de un răsad, și apoi de puietul care crește din el, apoi de copac, cu devotamentul tău deplin – dar apoi nu ai nevoie de fructele care ar putea sau nu să izvorăsească din copac.
Aceasta este una dintre lecțiile cheie din textul sacru, Bhagavad Gita – să te oferi cu devotament deplin scopului vieții tale, dar apoi să „renunți la fructe”.
Devotament deplin, dar renunță la fructe
Imaginează-ți că alergi un maraton ca și cum aceasta ar fi munca ta de-o viață – dar dacă nu ai ajunge la linia de sosire, ai rămâne întins la pământ cu deplină satisfacție, știind că ai dat tot ce ai putut, știind că este încă un efort puternic.
Imaginează-ți că încerci să scrii o carte și să îți pui toată inima și devotamentul în scrierea cărții, astfel încât să îi poți ajuta pe alții, dar apoi să renunți la nevoia ca alți oameni să o citească și să o pună în practică.
Gânduri de final
Cum ar fi să te trezești în fiecare zi, dându-ți deplin angajamentul față de lucrurile de care îți pasă cel mai mult, dar fără a te lăsa să te prăbușești de fiecare dată când ceva nu iese așa cum ai sperat? Dacă nu atingi un reper, te reangajezi și continui? Răspunzând la aceste întrebări îți vei da seama dacă și tu ești devotat și detașat. Acest lucru ne cere să permitem dezamăgirea că ceva nu iese bine, dezamăgire care nu o să dureze mult. Și apoi să continuăm să ne dăm deplin angajamentul și devotamentul, indiferent de rezultat.