Timpul cu tine însuți se poate simți tare fain. Să faci o baie caldă cu spumă, să mănânci o masă gustoasă și hrănitoare , să-ți cumperi îmbrăcămite care să se așeze perfect pe tine, aduce un soi de satisfacție. Dar asta nu este dragoste de sine, ci mai degrabă încredere în sine și autosuficiență. Cu siguranță cele două, iubirea de sine și încrederea în sine, sunt strâns legate între ele, însă există diferențe.
Dragostea de sine este capacitatea noastră de a ne vedea pe noi înșine ca indivizi imperfecți și totuși de a ne respecta în continuare. Iubirea de sine este capacitatea de a nu cădea pradă rușinii sau urii de sine chiar și atunci când greșim. Este să încercăm lucruri noi știind că am putea eșua, fără să ne gândim, prin urmare, la eșecuri. Ea este în tine, mai mică sau mai mare în cantitate.
Încrederea în sine, pe de altă parte, este ceva pe care îl dezvoltăm pentru că trebuie. Atunci când simți că ești pe cont propriu în această călătorie numită viață începi inconștient să o apelezi.
Poate fi dificil, mai ales la început, să știi când intră în joc una sau cealaltă. Se pare că vorbim în mod constant împotriva criticului nostru interior și facem tot posibilul pentru a dezvălui nenumăratele mesaje inutile pe care le-am primit. Este de muncă să observăm când ceea ce facem este mai multă încredere în sine, decât iubire de sine. Pe parcursul rândurilor ce urmează, vom încerca să definim pe înțelesul tuturor cele două concepte pentru a reuși în final să tragi o concluzie în privința lor.
Diferența dintre iubirea de sine și încrederea în sine
Ce este încrederea în sine și ce o influențează?
Cei mai mulți oameni își determină valoarea pe baza respectului celorlalți. Cu alte cuvinte, dacă primesc aprobare și validare din partea altora, doar atunci prind încredere în ei. Însă, adevărata stima de sine nu se bazează pe ceea ce cred alții despre tine. Practic este ceea ce crezi tu despre tine.
De-a lungul timpului, s-ar putea ca estimarea ta să fluctueze. Uneori poți privi doar o parte din competențele tale, ignorându-le complet pe restul. Iar de aici, poți căpăta un nivel mai mic al încrederii în sine. De asemenea, boala sau diverse momente de coborâre din viață, te pot face să nu mai ai încredere în tine. Cu toate acestea, dacă ai dezvoltat o stimă de sine sănătoasă, nu va trece mult până ce te vei repune pe picioare.
Un om care are încredere în el nu se va învinovăți pe sine însuși și nu va lua lucrurile personal. În ciuda dificultăților sau neregulilor pe care le întâmpină, acesta va crede în continuare că este o persoană în regulă.
Din păcate, mulți oameni se concentrează pe defectele lor și au probleme în a-și recunoaște calitățile. Alții au opinii umflate, nerealiste despre ei înșiși. Studiile susțin că narcisiștii au o stima de sine ridicată. Însă cel mai probabil le lipsește o adevărată stima de sine, deoarece atunci când are loc o pierdere majoră, stima de sine poate scădea. Asta mai ales dacă este în domenii care le susțin conceptele de sine, cum ar fi frumusețea, aclamația publică sau succesul material. De aici putem extrage și cel mai mare obstacol în calea stimei de sine, autocritica. Așadar, dacă vrei să-ți crești încrederea în sine, începe să lucrezi la dialogul interior. Elimină autojudecata și caută să-ți faci o evaluare corectă a caracteristicilor care te definesc.
Ce este iubirea de sine, ce o influențează și cu ce se diferențiază?
După cum spuneam la început, cele două, iubirea de sine și încrederea în sine, au o relație direct proporțională. Atunci când ștergi în mod constant dragostea din ecuație prin discuții negative despre sine sau prin comparații necruțătoare cu ceilalți, viziunea ta despre tine se va prăbuși în mod natural.
„Iubirea de sine îți cere să fii sincer cu privire la alegerile actuale și modelele de gândire și să efectuezi noi practici care reflectă încrederea în sine.” – Caroline Kirk
Dragostea de sine și stima de sine diferă. În timp ce stima de sine este o evaluare și acceptarea este o atitudine, iubirea combină atât sentimentul, cât și acțiunea. Contrar a ceea ce cred mulți, iubirea de sine este sănătoasă. Nu este nici egotism, nici narcisism. De fapt, egoștii și narcisiștii nu se iubesc deloc pe ei înșiși. Un „ego mare” este o compensare pentru lipsa iubirii de sine.
Cei mai mulți oameni se gândesc prea puțin la ei înșiși, nu prea mult și, adesea, îndrăgostirea este doar o compensare pentru goliciunea interioară, singurătatea și rușinea. Nu e de mirare că majoritatea relațiilor eșuează (inclusiv cele care rămân împreună). Dragostea este o formă de artă care necesită dăruire și practică, nu ceva la care poți câștiga sau pierde. Mai degrabă, a putea iubi este o abilitate care trebuie dezvoltată. Ea presupune efort și începe cu a învăța să te iubești pe tine însuți.
Mădălina Costache