Îți este rușine de corpul tău, de gândurile tale sau de felul în care te comporți? Îți alegi parteneri care te umilesc? Te simți vinovat că ți-ai permis anumite plăceri, dar te trezești că faci totul pentru alții, chiar dacă ei nu apreciază? Dacă da, este posibil ca rana umilinței să fie activă în viața ta.
Aceasta este una dintre rănile copilăriei descrise de autoarea canadiană Lise Bourbeau în minunata sa carte, „Vindecă-ți rănile și găsește-ți adevăratul sine”. Din păcate, această rană este cel mai greu de recunoscut. Prin urmare, este posibil ca, atunci când citești pentru prima dată despre ea să nu simți că este despre tine. Cu toate acestea, pe mădură ce o înțelegi și îi recunoști activitatea, vei putea trece la pasul următor: vindecarea profundă.
În continuare vom încerca să explicăm pe înțelesul tuturor ce înseamnă rana umilinței, cum se manifestă și în final, cum care sunt pașii spre vindecare. Adu-ți aproape caietul de notițe și pregătește-te să faci o călătorie spre sine cum probabil n-ai mai făcut până acum.
Rana umilinței
Aceasta apare de obicei între primul și al treilea an de viață. De ce atunci? În acea perioadă copiii dobândesc o anumită autonomie asupra corpului lor. Pentru prima dată de când sunt pe această lume pot mânca singuri, pot merge în două picioare și chiar renunța la scutec. Cum se intalează rana umilinței?
La un moment dat, este posibil ca cei mici să se fi simțit umiliți, criticați sau comparați cu alții de către părinți. De exemplu, poate că și-au murdarit hainele, au udat patul sau au acționat cu lipsa de control tipică unui copil și au fost ridiculizați, reprimați sau catalogați drept murdari sau nedemni.
Merită menționat aici că nu atât ceea ce se întâmplă, ci modul în care copilul îl percepe provoacă deschiderea rănii de umilire. Probail ai văzut în jurul tău părinți care râd de copiii lor sau care le minimizează trăirile zicând:
„Hai că nu-i mare lucru, nu mai plânge!”
„Ce ești așa sensibil, nu s-a întâmplat nimic.”
„Vai, ai făcut pipi pe tine, rușine! Ești mare deja, uite verișorul tău nu mai face.”
„Ce urât ești când plângi! Nu mai fă asta, nu-ți stă bine deloc!”
„Uită-te la tine, ce murdar ești! Cum să te placă fetele/băieții așa?”
De fapt, acest impact emoțional activează rușinea, vinovăția, furia și chiar supunerea. Aceste elemente fac parte din masca masochistă. Ce este aceasta? O mască care le ghidează interpretările și comportamentele, influențând chiar și relațiile lor adulte.
Cum se manifestă rana umilinței?
- Simți că suferința este o constantă în viața ta. Totul este un efort pentru tine, iar eforturile tale sunt adesea nereușite. Îți este dificil să-ți imaginezi că obții vreodată ceea ce îți dorești cu adevărat.
- Te simți adesea rușine de tine. Ai tendința să te implici în situații care te fac să te simți ridicol sau să alegi parteneri care te umilesc sau te rănesc.
- Nu-ți place să mergi repede, dar nici nu-ți permiți să mergi în ritmul tău. În plus, îți este rușine că nu poți fi în același ritm cu ceilalți.
- Dăruiești prea mult altor oameni. Faci totul pentru ei, chiar și lăsând deoparte propriile dorințe și nevoi. În adâncul sufletului, speri că ei recunosc și apreciază munca ta, dar acest lucru nu se întâmplă niciodată. Dimpotrivă, ei tind să profite de tine sau să te depășească.
- Ești timid, nesigur și indecis. Îți faci griji pentru ceea ce cred alții despre tine, în special părinții tăi, cărora încerci mereu să-i faci pe plac.
- Ești hipersensibil și ușor de rănit. Critica te afectează excesiv și nu știi cum să-i faci față.
- Te simți responsabil pentru fericirea celorlalți și te ocupi de lucruri care nu te privesc. Uneori, simți că porți prea multe pe umeri, dar nu te poți abține.
- Este posibil să ai probleme sexuale legate de jenă și dificultăți în a-ți permite plăcerea. Poți considera sexualitatea ca ceva murdar sau ceva de care nu ești demn.
- Ai tendința de a compensa emoțiile tale negative cu alimente, în special cu cele dulci. Mâncarea acționează ca un premiu și o consolare pentru tine. Cu toate acestea, ești jenat când alții te văd că mănânci și te simți vinovat pentru acest lucru.
Vindecarea rănii de umilire
Câte din lucrurile mai sus menționate ți-au dat senzația de gol în stomac? Notează-le pe fiecare în parte în caietul tău. Privește-le cu atenție și lasă-ți corpul să simtă. Gândește-te și adaugă lângă fiecare punct un exemplu concret din viața ta. Fă o pauză! Respiră numărând până la 10. Uită-te iar în caietul tău. Ce-ți spune corpul?
Rana umilinței poate fi vindecată dacă tu, ca adult, ești conștient de deteriorarea și de masca pe care o porți. Aceasta nu este o sarcină ușoară pentru că este dureros să accepți că te simți ridiculizat, atât de ceilalți, cât și de tine. Cu toate acestea, este un prim pas esențial. Dă-ți timp, răbdare, compasiune și iubire!
Dacă vrei să scapi de această povară, trebuie să-ți schimbi obiceiurile. De exemplu, ar trebui să începi să te asculți mai des, să observi ce nevoi și dorințe ai și să le prioritizezi indiferent de ce se întâmplă în jurul tău.
Dacă nu ai un jurnal, ar fi indicat să-ți faci unul, acesta va servi spre vindecarea ta într-un fel în care nici nu-ți poți imagina. Alege să scri în fiecare zi, dimineață sau seară, despre trăirile tale. Privește scrisul de mână în agenda ta ca pe o conversație cu tine însuți. O dată pe lună recitește cele notate și fă-ți o pagină de concluzii. Asta te va ajuta să-ți urmărești și mai bine progresul.
Dacă pe drum simți că emoțiile te sufocă, ar fi bine să apelezi la un specialist. Mergi cu notițele făcute în cabinetul terapeutului și fii deschis la comunicare. Spune-i tot ce îți trece prin minte, fără filtru! Este necesar să fii onest cu tine pentru ca terapeutul să poată identifica corect sursa rănii și pentru a te ghida corespunzător în procesul de vindecare.