Să mergi la psihoterapie este un mod prin care ai grijă de sănătatea ta emoțională. Și, la fel ca alte controale medicale periodice, pe care le facem fără să avem neapărat o anumită afecțiune, ci doar pentru a o preveni, ședințele de psihoterapie se adresează nu doar celor care vor să învețe să-și gestioneze anumite probleme psiho-emoționale, ci și celor care vor să-și mențină sănătatea emoțională, să se cunoască mai bine și să descopere, poate, noi perspective asupra lor și asupra lumii.
Așadar, dacă ai nevoie de îndrumare pentru a învăța să-ți gestionezi nevoia de perfecțiune, pentru a descoperi de unde izvorăște nevoia ta de a mânca pe fond emoțional sau dacă, pur și simplu, vrei să te cunoști mai bine, ședințele de psihoterapie te pot ajuta în acest sens.
Sigur, este important să cunoști tipurile de psihoterapie, pentru a-l putea alege pe cel care se potrivește cel mai bine nevoilor tale. Mai apoi, este esențial să găsești un psihoterapeut cu care să simți că rezonezi și cu care să construiești o relație bazată pe încredere.
Noi îți oferim un bun punct de pornire, prin prezentarea celor mai cunoscute tipuri de psihoterapie. Înainte de a vorbi despre acestea, însă, hai să afli câte ceva și despre situațiile în care psihoterapia se poate dovedi mai mult decât benefică.
Când și cum te poate ajuta psihoterapia
În primul rând, este necesar să înțelegem că ideea conform căreia psihoterapia se adresează doar celor care au anumite tulburări emoționale (precum depresia, anxietatea, burnout-ul, mâncatul compulsiv) este limitativă.
Așa cum am spus de la început, psihoterapia este indicată și persoanelor care vor să prevină astfel de tulburări, care vor să-și înțeleagă mai bine emoțiile și să le gestioneze în moduri cât mai sănătoase. Psihoterapia este recomandată, printre altele, și celor:
- care vor să-și gestioneze mai bine timpul și să facă o prioritate și din timpul pentru ei;
- care vor să se dezvolte pe plan personal și profesional;
- care vor să-și îmbunătățească nivelul de inteligență emoțională;
- care vor să-și îmbrățișeze într-un mod autentic vulnerabilitatea.
Toate acestea contribuie la găsirea echilibrului personal – prin urmare, psihoterapia este potrivită pentru cei care vor să fie în echilibru cu ei înșiși.
În privința abordării, fiecare tip de psihoterapie valorifică anumite tehnici, despre care vei descoperi mai multe lucruri în continuare.
Tipuri de psihoterapie
Analiza tranzacțională
Analiza tranzacțională este un tip de psihoterapie modernă, dezvoltat de către medicul psihiatru Eric Berne, care urmărește relațiile și interacțiunile unei persoane, cu scopul de a identifica gândurile, emoțiile și comportamentele care împiedică individul să-și atingă potențialul maxim.
Astfel, analiza tranzacțională pune accentul pe potențialul și valoarea fiecărei ființe umane, care este capabilă să se dezvolte din punct de vedere personal și profesional.
Pe parcursul cercetărilor sale, Eric Berne a identificat trei roluri ale eului în analiza tranzacțională: copil, părinte și adult. Totodată, el a punctat faptul că fiecare dintre noi poate pendula între cele trei roluri pe parcursul interacțiunilor cu ceilalți.
Fiecare rol are anumite particularități, după cum urmează:
- copilul reprezintă starea în care simțim, gândim și reacționăm instinctiv, așa cum făceam în primii ani ai copilăriei;
- părintele este starea în care preluăm, în mod involuntar și inconștient, regulile, ideile, modelele comportamentale observate la părinți, tot în primii ani de viață;
- adultul este starea în care suntem responsabili de luarea rațională a deciziilor, în urma analizării și observării datelor culese de la celelalte două stări descrise: copil și părinte.
Care este importanța acestor stări? Iată un exemplu: în cazul în care copilul interior al pacientului a trecut prin experiențe inconfortabile, traumatizante (de pildă, unul dintre părinți i-a alimentat constant nevoia de perfecțiune), adultul va tinde să repete aceleași tipare comportamentale, în lipsa unei înțelegeri reale și a unei gestionări sănătoase a nevoilor sale emoționale.
Analiza tranzacțională pleacă de la premisa că fiecare dintre noi are capacitatea de a-și trăi viața pe care și-o dorește, așa cum își dorește, și nu de a trăi o viață „prestabilită”, explică articolul Transactional Analysis.
Nu în ultimul rând, acest tip de psihoterapie este util tuturor celor care vor să se dezvolte pe plan personal și/sau profesional, cu atât mai mult că ideea fundamentală pe care a promovat-o Eric Berne este aceea conform căreia analiza tranzacțională ajută pacienții să învețe să fie conștienți de propria valoare și de propriul potențial, factori esențiali pentru atingerea obiectivelor personale.
Hipnoza
Hipnoza clinică are drept scop aducerea în conștient a traumelor, amintirilor, experiențelor trăite de ființa umană în copilărie, perioada care o modelează cel mai mult pe plan emoțional (și nu numai).
Hipnoza folosește tehnici de relaxare ghidată, cu scopul de a-l ajuta pe pacient să se concentreze pe deplin și să-și îndrepte atenția către atingerea unei stări de conștientizare, ce poartă denumirea de transă, explică articolul Hypnotherapy.
Important de menționat este faptul că doar psihoterapeutul este în măsură să decidă dacă hipnoza este potrivită sau nu pentru un pacient, în funcție de diagnosticul acestuia.
Astfel, aceasta ar putea fi recomandată celor care se confruntă cu anxietatea, depresia, stresul, cu diferite probleme alimentare sau dependențe.
Psihanaliza
Definită ca un set de teorii psihologice și metode terapeutice care își au originea în cercetările făcute în secolul al XIX-lea de Sigmund Freud, psihanaliza este tipul de psihoterapie care pleacă de la ideea fundamentală conform căreia toate ființele umane au gânduri, dorințe și amintiri inconștiente.
În esență, psihanaliza urmărește aducerea lor, din inconștient, în conștient, lucru ce poate avea funcție cathartică, prin faptul că oamenii devin conștienți de problemele pe care le-au refulat, negat, reprimat și, astfel, se eliberează de acestea și înțeleg cum pot face o schimbare în viața lor.
Psihanaliza poate fi recomandată celor care se confruntă cu anxietatea, depresia, cu tulburarea obsesiv-compulsivă, precum și celor care au probleme de relaționare, se confruntă cu anumite dependențe sau simt o nemulțumire acută față de viața lor personală și/sau profesională.
Psihodrama
Psihodrama este un tip de psihoterapie, mai puțin cunoscută în țara noastră, fie individuală, fie de grup, dezvoltată de Jacob Levi Moreno. Psihodrama urmărește antrenarea creativității și spontaneității pacientului.
De fapt, pacientul se descoperă, în timpul ședințelor de psihodramă, prin exerciții de teatru, psihoterapeutul îndeplinind rolul „regizorului”, iar ceilalți participanți – rolul eurilor-auxiliare (membrii grupului care intră în rolurile unor personaje importante pentru pacient) sau rolul audienței (membrii grupului care asistă la „spectacol”).
Psihodrama poate fi recomandată celor care se confruntă cu depresia, anxietatea, stresul, tulburări obsesiv-compulsive.
Psihoterapia adleriană
Dezvoltată de psihoterapeutul Alfred Adler, psihoterapia adleriană pleacă de la ideea conform căreia comportamentul uman este învățat și poate fi controlat, iar omul este văzut drept o ființă socială, care acționează mai degrabă ghidat de conștient decât de inconștient – observăm, așadar, o perspectivă total diferită de cea propusă de Sigmund Freud, în cadrul psihanalizei.
Mai mult, Alfred Adler punctează ideea potrivit căreia oamenii au puterea de a alege ce vor să fie.
Psihoterapia adleriană urmărește, într-o primă fază, construirea unei relații de încredere între pacienți și terapeuți (aceștia din urmă având mai degrabă rolul unor educatori), după care – evaluarea stilului de viață și analizarea și interpretarea primelor amintiri ale pacientului.
Ulterior, are loc examinarea greșelilor fundamentale ale pacientului, care își au rădăcinile în principiile dobândite în copilărie. Cea de-a treia etapă presupune autoanalizarea, în sensul în care pacientul înțelege care sunt rădăcinile propriilor comportamente, cu scopul de a le putea schimba.
Nu în ultimul rând, cea de-a patra etapă constă în autoeducare, în care pacientul acționează în direcția schimbărilor pe care vrea să le facă în viața sa.
Psihoterapia centrată pe persoană
Psihoterapia centrată pe persoană a fost dezvoltată de Carl Rogers, la mijlocul secolului XX, și are la bază principiul umanist conform căruia pacientul este responsabil de propria evoluție. Astfel, psihoterapia rogersiană pune accentul pe importanța fiecărei ființe umane și a valorilor acesteia.
În cadrul acestui tip de terapie, rolul psihoterapeutului este să creeze un mediu în care pacientul să se simtă acceptat necondiționat, lucru care, în viziunea lui Carl Rogers, reprezintă factorul fundamental ce-l va ajuta pe pacient să facă o schimbare în viața sa.
Totodată, psihoterapeutul îl ghidează pe pacient către regăsirea sinelui adevărat, autentic, precum și către procesul de eliberare de standardele celorlalți, standarde ce stau la baza formării sinelui ideal: căci, potrivit lui Carl Rogers, discrepanța dintre sinele real și sinele ideal este strâns legată de problemele și suferința pacientului.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală
Unul dintre cele mai folosite tipuri de psihoterapie, psihoterapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe rezolvarea problemelor, pornind de la ideea că modelele comportamentale ale ființei umane sunt determinate de modul în care aceasta interpretează situațiile și experiențele trăite.
Practic, psihoterapia cognitiv-comportamentală ajută pacientul să-și înțeleagă în profunzime propriul sistem de gândire (și, implicit, gândurile negative) și să-și schimbe tiparele de gândire care îl determină să aibă comportamente dăunătoare pentru sănătatea sa fizică și emoțională (precum reprimarea furiei).
De altfel, acest tip de terapie este recomandat, printre altele, celor care se confruntă cu furia, depresia, anxietatea, oboseala cronică, tulburări obsesiv-compulsive.
Psihoterapia existențială
Psihoterapia existențială își are rădăcinile în filosofia existențială, care își propune să răspundă unor întrebări precum: Ce înseamnă viața?, Care este scopul existenței pe Pământ? etc.
Cu alte cuvinte, acest tip de terapie se concentrează asupra înțelegerii profunde a conflictelor interioare ale pacientului și abordează teme precum: singurătatea, moartea, propriul sens.
Abordarea unor astfel de teme îl ajută pe pacient să-și (re)găsească propriul sens în viață și, astfel, să-și definească valorile, dar și să înțeleagă că este responsabil de propriile acțiuni.
Psihoterapia existențială poate fi benefică pentru persoanele cu anxietate, depresie, dar și pentru cele care sunt în căutarea propriului sens în viață.
Psihoterapia Gestalt
Dezvoltată la jumătatea secolului XX, terapia Gestalt constă în conștientizarea și integrarea gândurilor, sentimentelor, comportamentelor din prezent.
Acest tip de psihoterapie pornește de la premisa că, doar acceptând cine este în prezent, pacientul poate face o schimbare în direcția dorită. Conștientizarea și acceptarea a ceea ce este în prezent implică inclusiv acceptarea emoțiilor, chiar și a celor pe care pacientul le-a reprimat multă vreme.
Psihoterapia jungiană sau analitică
Psihoterapia jungiană (analitică) își are rădăcinile în psihanaliză și se concentrează în jurul procesului de autodescoperire a ființei umane, cu scopul ca aceasta să-și îmbunătățească nivelul de calitate a vieții și de a fi în echilibru cu sine însăși.
Psihoterapia jungiană valorifică un concept foarte interesant, inconștientul colectiv: acesta este diferit de cel individual, menționat în cadrul psihanalizei, și este comun tuturor ființelor umane, cuprinzând de la arhetipuri și idei abstracte, până la diferite tipare universale.
În acest context, psihoterapia jungiană susține că, atunci când un pacient are o tulburare psiho-emoțională, visează anumite imagini arhetipale. De aceea, ședințele de psihoterapie analitică se bazează și pe interpretarea viselor, pe lângă analizarea amintirilor și a experiențelor din viața cotidiană.
Cum poți să îți dai seama ce tip de psihoterapie este potrivit pentru tine
După cum poți vedea, există o mulțime de tipuri de psihoterapie: unele mai cunoscute, altele mai puțin populare – cel puțin la nivelul țării noastre. Astfel, poate fi destul de dificil să-l alegi pe cel potrivit pentru tine, dacă nu cunoști în detaliu particularitățile fiecăruia, precum și categoriile preponderente de afecțiuni psiho-emoționale pe care le vizează.
Ce trebuie să știi, însă, este faptul că anumite tipuri de psihoterapie ar putea presupune un număr mai mare de ședințe decât altele. De exemplu, dacă te interesează psihanaliza, află că este posibil să fie necesar să mergi chiar și ani. Astfel, deși nu există un număr standard de ședințe pentru niciun tip de psihoterapie, ia în considerare faptul că unele tipuri de terapie se pot desfășura ani la rând.
Un alt criteriu de care îți recomandăm să ții cont se referă la prezența altor persoane pe durata ședințelor. Dacă simți că ți-ar plăcea să participi mai degrabă la ședințe de terapie de grup, ai putea merge la psihodramă. Totuși, ține cont și de faptul că acest tip de terapie nu este atât de des întâlnit în țara noastră – precum psihoterapia cognitiv-comportamentală -, astfel că s-ar putea să fie ceva mai dificil să găsești un psihoterapeut specializat în această ramură.
Nu în ultimul rând, ia în considerare și abordarea folosită de terapeut, în funcție de ramura în care este specializat: după cum ai observat, un psihoterapeut adlerian poate fi privit ca un „educator”, în timp ce, în cadrul psihodramei, psihoterapeutul își ia rolul de „regizor”.
Gândește-te din ce perspectivă vrei să te raportezi la psihoterapeut, pentru că relația pe care o dezvolți cu acesta este esențială, pe termen lung, iar încrederea este fundamentală.
Cum îți alegi psihoterapeutul
Există câteva aspecte de avut în vedere când vine vorba despre alegerea psihoterapeutului, și anume:
- dacă terapeutul este licențiat și în ce tipuri de psihoterapie este licențiat;
- ce cursuri de formare are terapeutul;
- care este durata unei ședințe de psihoterapie: de regulă, o ședință individuală are o durată aproximativă de 50 de minute-o oră;
- care sunt categoriile de pacienți ai terapeutului: de pildă, există psihoterapeuți specializați în relații de cuplu;
- dacă psihoterapeutul desfășoară ședințe online și/sau offline – ședințele online te pot ajuta să intri în contact cu un psihoterapeut pe care îl admiri și cu care ai vrea să lucrezi, dar care nu locuiește în același oraș (iar câteodată, nici măcar în aceeași țară) cu tine.
Sigur, poate fi util să discuți cu prieteni sau cunoștințe care merg deja la psihoterapie. Contează, însă, să știi ce tip de psihoterapie fac aceștia și dacă respectivul se potrivește nevoilor tale.
Și mai importantă este relația pe care o construiești, în timp, cu psihoterapeutul. Este esențial să simți că poți avea încredere în acesta și că nu te judecă. Cu alte cuvinte, confortul emoțional resimțit pe durata ședințelor este esențial.
Totuși, ia în considerare faptul că vor fi, poate, și unele ședințe mai puțin confortabile. Călătoria de autodescoperire și de vindecare poate fi și dureroasă: ca atunci când conștientizezi care ți-au fost nevoile emoționale pe care le-ai reprimat ani la rând.
Gând de final
Alegerea psihoterapeutului potrivit pentru tine și a tipului de psihoterapie cu care rezonezi este esențială, însă nu suficientă. Pentru ca rezultatele să apară, este important să analizezi, și-n afara ședințelor, lucrurile pe care le-ai descoperit despre tine, dar și să-ți gestionezi într-un mod sănătos emoțiile.
Găsirea echilibrului cu sinele este o călătorie de lungă durată, care necesită conștientizare și exercițiu permanente. Cu alte cuvinte, menținerea sau îmbunătățirea sănătății emoționale nu depinde doar de mersul la terapie, ci și de ceea ce faci tu zi de zi.
Nu în ultimul rând, îți sugerăm să nu-ți faci așteptări nerealiste. De pildă, dacă îți este dificil să accepți feedbackul constructiv și te aștepți să-ți schimbi perspectiva și să reacționezi cu totul altfel la el, după doar două-trei ședințe de psihoterapie, este foarte posibil să-ți setezi astfel un standard nerealist. Schimbarea ideilor adânc înrădăcinate în minte și a tiparelor comportamentale se face în timp.
Schimbările mari și de durată nu apar peste noapte, iar integrarea unor obiceiuri emoționale sănătoase diferă de la o persoană la alta. Așadar, nu te raporta la numărul ședințelor de psihoterapie de care au avut nevoie cunoștințele tale, pentru a schimba aceste tipare. Fiecare dintre noi are propria călătorie.
Adelina Bălan