Deși unii specialiști sunt de părere că inteligența emoțională este o calitate înnăscută, alții susțin că fiecare dintre noi își poate exersa și dezvolta nivelul de inteligență emoțională, câtă vreme începe să intre în contact cu emoțiile sale.
Dar ce este, de fapt, inteligența emoțională? Cum o putem recunoaște? Cum ne ajută să facem față situațiilor mai puțin confortabile din viață, așa cum sunt conflictele sau momentele în care vrem să spunem nu?
Înainte de a prezenta câteva metode prin care putem să ne dezvoltăm inteligența emoțională, este important să înțelegem cum funcționează aceasta în viața de zi cu zi.
Ce este inteligența emoțională?
Inteligența emoțională reprezintă capacitatea prin care, pe de-o parte, ne conștientizăm și ne gestionăm emoțiile, iar pe de altă parte – conștientizăm și știm cum să reacționăm la emoțiile celor din jurul nostru.
De pildă, atunci când simțim furie, suntem capabili să recunoaștem și să numim emoția pe care o trăim și, ulterior, să o gestionăm într-un mod sănătos: alegem, de exemplu, să scriem în jurnal pentru a ne elibera de emoția respectivă, în loc să avem o reacție impulsivă față de cineva apropiat.
Totodată, datorită inteligenței emoționale, știm să identificăm emoțiile persoanelor cu care intrăm în contact și, în funcție de emoția recunoscută, să reacționăm într-un anumit mod. De exemplu, dacă un prieten apropiat plânge, pentru că a trecut de curând printr-un eșec, înțelegem că este trist (și/sau furios) și îi suntem alături, în loc să începem să povestim despre ce am făcut în weekend. De altfel, empatia, căreia îi vom dedica un subcapitol separat, este una dintre componentele esențiale ale inteligenței emoționale.
Cu alte cuvinte, o persoană inteligentă din punct de vedere emoțional poate intra ușor în contact cu propriile emoții, pe care le gestionează în funcție de context. La fel de bine știe să recunoască și să reacționeze la emoțiile celorlalți.
În ceea ce privește încadrarea inteligenței emoționale în rândul calităților înnăscute – această afirmație este adevărată. Putem observa în jurul nostru persoane cărora le este ușor să intre în contact cu emoțiile lor și să le gestioneze inclusiv în situații inconfortabile: conflicte, situații urgente etc.
Cu toate acestea, prin conștientizare și exercițiu constant, și celelalte persoane pot să-și dezvolte inteligența emoțională, o calitate esențială atât în sfera personală, cât și în sfera profesională. Nu întâmplător se spune că liderii cei mai buni dau dovadă de un nivel înalt de inteligență emoțională: ei știu cum să reacționeze chiar și în fața eșecului, știu cum să-i inspire și să-i motiveze pe ceilalți, știu cum să gestioneze conflictele și situațiile de criză care se pot ivi.
Cele 5 componente ale inteligenței emoționale
Daniel Goleman, scriitorul și psihologul care a popularizat conceptul de „inteligență emoțională”, aduce în atenția cititorilor componentele esențiale ale inteligenței emoționale. După cum vom observa, unele dintre ele sunt orientate către sine, iar celelalte – spre exterior, adică spre cei cu care relaționăm.
Iată care sunt acestea:
Autocunoașterea
Putem spune că autocunoașterea este absolut necesară, pentru că în jurul ei se concentrează celelalte 4 componente ale inteligenței emoționale. O persoană care se cunoaște foarte bine pe sine însăși își identifică într-un mod realist calitățile, limitele, emoțiile și, totodată, știe ce impact pot avea emoțiile sale asupra sa, precum și asupra celor cu care interacționează. Astfel, le gestionează în funcție de situație.
Întorcându-ne la exemplul anterior, al furiei exprimate – sau, mai bine spus, eliberate – prin scrierea în jurnal, ne dăm seama că această metodă de gestionare a emoției este, până la urmă, o consecință a unei bune autocunoașteri: știm că reprimarea furiei sau eliberarea ei într-un mod nesănătos (de pildă, prin intrarea într-un conflict cu cineva apropiat) ar avea un impact negativ atât asupra noastră, cât și asupra celorlalți.
Stăpânirea de sine (autostăpânirea)
Dependentă de autocunoaștere, stăpânirea de sine (sau autostăpânirea) se referă la exprimarea sănătoasă a emoțiilor, de la caz la caz. Astfel, o persoană inteligentă din punct de vedere emoțional știe cum să-și gestioneze emoțiile, în așa fel încât acestea să nu o consume pe interior și nici să-i afecteze relațiile cu cei din jur, fie ei prieteni apropiați, colegi de muncă sau membri ai familiei.
Cineva care își conștientizează furia, acceptă să intre în contact cu ea și s-o elibereze scriind în jurnal sau făcând o plimbare în natură înțelege că acesta este un mod sănătos de autostăpânire.
Stăpânirea de sine nu înseamnă nicidecum reprimarea emoțiilor mai puțin confortabile, precum tristețea, furia, frica, dezgustul. Se referă, însă, la o exprimare sănătoasă a acestora.
Empatia
O persoană empatică nu doar că va identifica ușor emoțiile persoanelor cu care intră în contact, ci și va ști cum să reacționeze, în așa fel încât să-și adapteze comunicarea la fiecare situație, dar și în funcție de relația pe care o are cu celălalt: de pildă, relațiile de prietenie presupun un grad mai mare de apropiere decât relațiile pe care le avem cu oamenii cunoscuți recent.
Astfel, când observăm că prietenul nostru cel mai bun este trist, reacționăm într-un mod ușor diferit față de atunci când observăm că un coleg de muncă este supărat, în contextul în care l-am cunoscut de doar câteva zile.
Abilitățile sociale
Se spune că liderii au abilități sociale excelente, în sensul că le este ușor să gestioneze relațiile pe care le au cu cei pe care-i coordonează și inspiră și se descurcă să gestioneze și situațiile mai puțin confortabile (cum ar fi un conflict între doi angajați).
Acesta este unul dintre principalele motive pentru care inteligența emoțională este din ce în ce mai căutată în sfera profesională: și nu doar în ceea ce privește pozițiile de pe o treaptă ierarhică superioară.
Sigur, nu trebuie să limităm abilitățile sociale la sfera profesională. În viața personală, o persoană inteligentă emoțional îi ascultă în mod activ pe ceilalți și poate comunica ușor inclusiv cu cei pe care de-abia i-a cunoscut.
Motivația
Persoanele motivate își găsesc resursele necesare de a lucra pentru îndeplinirea obiectivelor lor, fie ele personale sau profesionale, în ele însele. Vorbim, așadar, despre o sursă de motivație intrinsecă.
De pildă, cineva motivat, care își propune să aibă un stil de viață activ, începe să facă mișcare în fiecare zi, pentru că este important pentru el să aibă grijă de starea sa de sănătate, să aibă o rezistență sporită. Pe de altă parte, o persoană care face mișcare doar pentru a primi aprecieri și validare din partea celor din jur este mult mai tentată să renunțe în punctul în care aceste aprecieri încetează să sosească.
Cum putem să ne dezvoltăm inteligența emoțională
În sens larg, prin conștientizare și exercițiu constant. Când vine vorba despre partea practică, este esențial să:
- Ne conectăm la propriile emoții, inclusiv la cele care, în general, produc disconfort. Conștientizarea și acceptarea propriilor emoții reprezintă primul și cel mai important pas. În articolul dedicat emoțiilor de bază am povestit despre ce am putea face atunci când simțim o emoție.
- Îi ascultăm activ pe cei din jurul nostru. Să fim prezenți în conversație, atenți atât la comunicarea verbală, cât și la limbajul trupului lor. Doar așa vom putea să ne adaptăm comunicarea și să învățăm să fim mai empatici.
- Învățăm să ne ascultăm nevoile emoționale și să spunem nu când simțim. Am scris aici despre importanța respectării limitelor personale pentru sănătatea emoțională.
- Învățăm să acceptăm și să reacționăm la feedbackul constructiv, pe care îl putem transforma într-o oportunitate de dezvoltare personală.
Așadar, pentru a avea o relație sănătoasă cu noi înșine, precum și pentru a avea relații funcționale cu cei din jur, este important să ne exersăm și să ne dezvoltăm inteligența emoțională zi de zi.
Adelina Bălan