Divorțul nu este o experiență prin care să-ți dorești să treci. Ea poate lăsa traume adânci atât pentru parteneri, cât mai ales pentru copii, în cazul în care aceștia există. Dacă cei mari pot face față poate mai ușor situației, fiind implicați direct în luarea deciziilor, pentru copii trăirile sunt altfel. Ei sunt pur și simplu puși în fața faptului împlinit, să suporte consecințele unor decizii luate de alcineva. Deci cum îi poți face să înțeleagă corect situația? Cum poți vorbi despre divorț cu copiii între 0 și 5 ani, care abia ce se acomodează cu mama și tata?
Dacă treci printr-un astfel de moment, cu siguranță vrei ca cei mici să fie cât mai puțin afectați. Vrei ca ei să înțeleagă că decizia luată de tine și de partenerul tău nu are legătură cu ei. Așadar, este important să cunoști modul în care ei văd și înțeleg realitatea astăzi pentru ca mai apoi să poți comunica pe limba lor. La ce trebuie să fii atent în momentul în care faci dificilul anunț? Rămâi cu noi până la final și vei afla toate informațiile de care ai nevoie.
Cum să vorbești despre divorț cu copiii între 0 și 5 ani: Dificultăți și Soluții
Bebeluși și copii mici
- dependenţa de părinţi sau îngrijitori
- lipsa capacității de a înțelege evenimente complexe, de a anticipa situații viitoare sau de a înțelege sentimentele
Preşcolarii
- încep să-și dezvolte independența, dar încă sunt foarte dependenți
- capacitatea limitată de a înțelege cauza și efectul; încă incapabili să se gândească la viitor
- înțelegerea lumii se învârte în jurul lor
- linia dintre fantezie și realitate este uneori neclară
- o anumită capacitate de a gândi despre sentimente, dar capacitatea limitată de a vorbi despre ele
Ce trebuie să urmărești:
Semnele de suferință la preșcolari includ frica, mânia sau instabilitatea emoțională. Acestea pot fi exprimate indirect prin aderență, anxietate, scâncire sau iritabilitate generală. De asemenea, preșcolarii pot pierde teren în dezvoltarea lor. Copiii care dormeau noaptea ar putea începe să se trezească mai des, de exemplu.
Totodată, având capacitatea cognitivă limitată, copiii de trei și patru ani pot dezvolta idei inexacte despre cauzele și efectele divorțului. Spre exemplu: dacă tatăl este cel ce părăsește căminul, cel mic poate gândi că „Tata m-a lăsat!”, mai degrabă decât „Tata a părăsit-o pe mama.”
Copiii trebuie să înțeleagă că decizia de a trăi separat este o decizie a adulților. Dacă pentru un adult sau un copil mai mare în vârstă este ușor de făcut diferența, bebelușii și preșcolarii vor întâmpina dificultăți.
Citește și:
Priorități parentale:
Îngrijirea consecventă le oferă copiilor un sentiment de stabilitate și liniște. Deci, pe cât posibil, viața copiilor nu trebuie mult modificată față de ceea ce percepeau ei ca fiind normal. Viața copiilor trebuie să fie ancorată de rutinele lor normale (mese, joacă, baie, pat) în prezența unui părinte care este „acolo pentru ei”.
În momentul în care divorțul este pus pe masă, de multe ori, din păcate, copii sunt neglijați sau derutați de toate schimbările ce intervin. Un adolescent ar putea găsi refugiul în prieteni, însă bebelușii, copiii mici și preșcolari nu pot. Prin urmare, trebui să păstrezi pe cât poți nomalul lor și să adaugi momente de discuție sincere, folosind explicații cât mai simple și mai concrete.
Rămâi așadar la elementele de bază: ce părinte se va muta, unde va locui copilul, cine va avea grijă de el și cât de des îl va vedea pe celălalt părinte. Fii pregătit pentru întrebări! Oferă răspunsuri scurte, apoi așteptă să vezi dacă avalanșa continuă sau copilul se simte satisfăcut pentru moment de răspunsurile primite.
P.S. Nu te aștepta ca o singură conversație să facă treaba! Planifică-ți mai multe discuții scurte între punctele deja consacrate din rutina copilului. De exemplu poți porni discuția după băița de seară, înainte de a te apuca să-i citești povestea de somn.
Mădălina Costache
Urmărește și: “DIVORȚUL E CA O MOARTE.” MANIFESTUL UNEI VIEȚI NOI, LA 40 ANI. SONIA ARGINT. | Fain & Simplu 097