Plânsul poate fi o experiență extrem de cathartică. Emoțiile puternice asociate cu ea pot fi greu sau aparent imposibil de înfruntat, dar de cele mai multe ori este bine să le eliberăm. Cu toate acestea, mulți oameni întâmpină probleme în eliberarea emoțiilor când sunt supărați. Există nenumărate motive pentru care acest lucru se poate întâmpla.
Există beneficii ale plânsului?
Deși plânsul este adesea legat de un eveniment emoțional dificil, există de fapt beneficii fizice, psihologice și sociale ale plânsului.
Plânsul poate ajuta o persoană să-și gestioneze mai bine stresul emoțional și să întărească relațiile ca urmare a unui răspuns sănătos și sigur la rezultate sau situații negative. Plânsul poate ajuta starea de spirit prin îmbunătățirea somnului, reducerea inflamației și întărirea sistemului imunitar.
Mai mult, cercetările au arătat că plânsul eliberează hormoni specifici în organism, cum ar fi oxitocina și endorfinele, care ajută la ameliorarea durerii fizice și psihologice, reducând în același timp alți hormoni legați de stres, cum ar fi hormonul adrenocorticotrop (ACTH).
Motive posibile pentru care nu poți plânge:
1. Rușinea și stigmatizarea culturală
În contextul dezvoltării umane și al factorilor sociologici, este de fapt obișnuit ca unii oameni să nu poată plânge la vârsta adultă.
Plânsul este un răspuns biologic reflex la majoritatea oamenilor la o stare emoțională precum tristețea, furia și fericirea. Pe măsură ce oamenii ajung la vârsta adultă, învățăm să ne gestionăm răspunsul la plâns prin asocieri negative, cum ar fi jena și așteptările culturale, care afectează modul în care o persoană plânge cu ușurință în comparație cu alta.
Dar cunoscând beneficiile plânsului, aceste adaptări negative pot contribui uneori la depresie și anxietate atunci când plânsul este restricţionat din punct de vedere comportamental. Acesta este motivul pentru care empatia și acceptarea din partea îngrijitorilor sunt imperative pentru a ajuta oamenii să evite dezvoltarea acestor asocieri negative cu plânsul.
2. Stereotipuri de gen
Unii oameni nu pot să plângă pentru că sunt învățați din copilărie să nu o facă. Potrivit lui Joye, acest lucru poate fi valabil mai ales pentru bărbați, care ar fi putut să fi crescut auzind afirmații precum „Băieții nu plâng” și au învățat să evite plânsul.
3. Abuz în copilărie
Abuzul față de copii implică adesea crearea de frică în jurul experienței de a arăta emoții. Ei au un nod în gât atunci când reprimă lacrimile și le este greu să respire, ceea ce este o reactivitate involuntară a nervului vag din cauza suferinței emoționale. Frica de a-și exprima emoțiile împiedică dezvoltarea sănătoasă a tristeții adecvate sau a plânsului la vârsta adultă.
4. Tulburări emoționale
Reprimarea pe termen lung a plânsului poate contribui la depresie și anxietate, ceea ce poate duce la amorțirea emoțională. Sistemul limbic, care activează răspunsurile noastre de luptă/fuga/înghețare, împreună cu alte părți ale creierului care procesează emoțiile, poate fi perturbată și activitatea neuronală sănătoasă poate fi afectată. Nu este nimic mai rău decât să nu simți nimic.
Îți recomandăm și: POATE PLÂNGE ȘI CEA MAI PUTERNICĂ FEMEIE? MIRELA RETEGAN | Fain & Simplu Podcast cu Mihai Morar 015
5. Anxietate
Oamenii care se confruntă cu anxietatea socială ar putea să nu-și dorească ca alții să-i vadă plângând, așa că o pot reprima de teama să nu fie judecați. Oamenii perfecționiști sau codependenți pot reține și lacrimile pentru a părea că dețin controlul emoțiilor, dar este o fațadă fragilă.
6. Traume din trecut
Uneori, severitatea și intensitatea unei situații sau a unui rezultat negativ este atât de puternică sau persistentă încât corpul și mintea sunt în stare de șoc, așa că poate fi dificil să plângi în acel moment. Cu toate acestea, unii supraviețuitori ai traumei experimentează adesea amorțeală continuă atunci când devin detașați și înstrăinați de ceilalți și disociați sau depersonalizați de ei înșiși.
Plânsul ar ușura ciclurile fiziologice de inundare și amorțeală emoțională, dar fără eliberare, capacitatea de a procesa orice emoție, inclusiv pe cele fericite, devine din ce în ce mai dificilă.
7. Condiții medicale de bază
Tulburările mintale, cum ar fi schizofrenia sau anhedonia, uneori pot face să plânsul greu sau imposibil. Acesta este cunoscut sub numele de afectul plat, iar persoanele care îl au nu prezintă semne obișnuite de emoție. Deși afectul plat poate deveni nepăsător sau nu răspunde din cauza expresiilor tocite sau a unei voci plictisitoare și monotonă, cercetările arată că oamenii care se confruntă cu afectul plat experimentează la fel de multă emoție internă ca și neurotipii – doar au probleme în a se exprima prin plâns, râs etc.
În ceea ce privește tulburările fizice, se știe că keratoconjunctivita sicca sau sindromul de ochi uscat inhibă producția de lacrimi. Rareori, afecțiunile medicale genetice, cum ar fi disautonomia familială, duc la lipsa formării lacrimilor atunci când cineva se află într-o stare de plâns emoțional.
8. Anumite medicamente
Anumite medicamente pot juca, de asemenea, un rol în epuizarea emoțională. Potrivit cercetărilor de la Universitatea Oxford, între 46% și 71% dintre utilizatorii de antidepresive au experimentat epuizare emoțională în timpul tratamentului.
Cum să-ți eliberezi sentimentele.
Este important să plângi măcar ocazional pentru a elibera emoții și stres. Lacrimile pot fi dovezi că trauma caută o ieșire fizică pentru a rezolva durerea emoțională. Cu toate acestea, deși plânsul este o metodă de a-și elibera emoțiile și sentimentele, nu este singura. Discută cu cei apropiați despre emoțiile tale și nu te mai feri să plângi. Îți vei vindeca astfel sufletul.