Gândește întotdeauna pozitiv, indiferent de situația prin care treci.
Dacă ți s-a spus cel puțin o dată acest lucru sau dacă obișnuiești să îl spui tu celor din jur când trec prin momente inconfortabile, s-ar putea ca articolul acesta să vină în momentul potrivit și să te facă să privești lucrurile din viața ta dintr-o nouă perspectivă.
Astăzi îți vom povesti despre ce este pozitivitatea toxică și cum poți s-o „previi” sau să-ți schimbi perspectiva asupra ei, în cazul în care o practici deja în relația cu sinele sau în relațiile cu cei apropiați.
Cum? Pozitivitatea poate fi toxică?
Să ai o perspectivă optimistă asupra vieții, asupra experiențelor prin care treci, inclusiv asupra celor care îți produc disconfort emoțional este un lucru benefic, pentru că te ajută să înveți lucruri prețioase despre tine. Optimismul sănătos, însă, implică o viziune realistă și echilibrată, spre deosebire de pozitivitatea toxică.
Hai să ne întoarcem la exemplul cu jumătățile de pahar, una plină, iar cealaltă goală, din articolul dedicat antrenării optimismului, pe care îl poți citi aici.
În timp ce optimismul sănătos presupune să vezi partea plină a paharului, fiind totuși conștient(ă) că există și jumătatea goală, pozitivitatea toxică înseamnă să pretinzi că nu există nicio jumătate goală sau, mai grav, că paharul este plin până la refuz.
Traducând metafora jumătăților de pahar, pozitivitatea toxică înseamnă negarea așa numitelor „emoții negative”, printre care furia, teama, tristețea.
După cum am povestit în articolul despre emoțiile de bază, clasificarea acestora în „pozitive” și „negative” este dăunătoare pentru sănătate, pe termen lung. Teama și furia sunt emoții firești, normale, la fel ca bucuria, motiv pentru care este sănătos să-ți dai voie să le simți și să înveți să le gestionezi, în loc să fugi la nesfârșit de ele.
Emoțiile negative sunt normale. Pe de altă parte, pozitivitatea toxică le stigmatizează:
„Ești trist? N-ai de ce să fii trist, uite câte motive de a zâmbi ai!”
„Simți furie? Haide, nu a fost deloc o situație așa gravă, revino-ți!”
„Ți-e teamă? De ce să-ți fie teamă? N-ai niciun motiv să-ți fie frică, fii serios!”
Astfel de mesaje pe care ni le tot repetăm, pe care le transmitem altora sau pe care ceilalți ni le transmit, la rândul lor, sunt o formă de a spune că disconfortul emoțional este, pur și simplu, indezirabil.
De fapt, disconfortul emoțional este absolut normal
Este firesc să simțim tristețe când pierdem pe cineva drag, la fel cum furia resimțită din cauza unei nedreptăți pe care am trăit-o este normală. Cu cât ne reprimăm mai mult astfel de emoții, cu atât ajungem să fugim mai departe de noi înșine, de nevoile noastre, de propria vulnerabilitate, ceea ce în timp poate să ne compromită sănătatea emoțională.
Sigur, important este să învățăm să ne eliberăm într-un mod sănătos emoțiile inconfortabile. În acest sens, te invităm să parcurgi articolul despre gestionarea furiei.
Cum „previi” pozitivitatea toxică
Ori de câte ori te confrunți cu emoțiile inconfortabile, dă-ți voie să le simți. Dă-le spațiul necesar. Vezi ce vor să-ți transmită despre tine. Exprimă-le prin scris în jurnal, printr-o discuție vulnerabilă cu cineva apropiat sau prin ședințe de psihoterapie.
Astfel, te descoperi mai profund pe tine, te înțelegi mai bine, în loc să anulezi acea parte (absolut normală) dinlăuntrul tău care simte nevoia și să plângă, și să fie tristă sau furioasă. Acceptarea emoțiilor inconfortabile este o etapă esențială din procesul de maturizare interioară.
Dă-ți voie să fii vulnerabil(ă) în fața celor dragi. Vorbește despre emoțiile pe care le trăiești, nu le mai minimiza sau ascunde. Nu mai susține că e totul perfect când, de fapt, nu este. Eliberează-te de presiunea de a zâmbi, de a fi vesel(ă) tot timpul și de a afișa exclusiv partea plină a paharului.
Și, mai mult, dă-le spațiul necesar celor din jur să fie, la rândul lor, vulnerabili. Ascultă-i când îți povestesc despre tristețea, teama, furia, neputința trăite. Nu mai încerca să-i convingi că nu au niciun motiv serios să simtă toate aceste lucruri sau că „putea să fie mult mai rău”. Uneori, este suficient să-l lași pe celălalt să fie vulnerabil cu tine, să-și exprime trăirile lăuntrice, pentru a se simți mai bine. Uneori, oamenii au nevoie doar să fie ascultați în mod activ, și nu să simtă împovărați de faptul că totul trebuie să fie bine tot timpul, indiferent de situație.
Gând de final
Fii sincer(ă) cu tine, cu emoțiile tale, îmbrățișează-le, ascultă ce vor să-ți transmită despre tine. Acceptă că e ok să simți, din când în când, și tristețe, și furie, și neputință. Fă același lucru și în relațiile cu ceilalți. Doar așa vei putea avea grijă, pe termen lung, de echilibrul tău emoțional.
Adelina Bălan