Nevoile noastre emoționale se reflectă în tot ceea ce facem în viața de zi cu zi: în deciziile pe care le luăm, în relațiile în care alegem să ne implicăm și, nu în ultimul rând, în ceea și în cât mâncăm. Nu de puține ori, mâncatul devine un refugiu de moment: ajungem să mâncăm când suntem triști, furioși, neputincioși sau chiar plictisiți, din dorința de a anula emoțiile pe care le trăim. Așadar, putem spune că mâncatul devine și o formă prin care fugim de emoțiile și nevoile noastre reale.
Tocmai în acest context a apărut conceptul de „mâncat emoțional” sau, mai degrabă, „mâncat pe fond emoțional”, un „instrument” la care apelăm mai ales atunci când simțim ceea ce, în mentalul colectiv, sunt catalogate ca fiind „emoții negative”: tristețe, furie, frică. În realitate, însă, emoțiile sunt doar… emoții, iar raportarea la ele în funcție de clasificarea „emoții pozitive/emoții negative” poate să ne afecteze pe termen lung, deoarece ajungem să le reprimăm.
În continuare vom vorbi despre ce este mâncatul emoțional, cum se manifestă și cum îl putem gestiona.
Cum se manifestă mâncatul emoțional?
Mâncatul emoțional este o reacție la situații dificile cu care ne putem confrunta în viața de zi cu zi: un conflict la locul de muncă, o discuție aprinsă cu partenerul sau partenera de viață, un rezultat mult sub așteptări la un examen pentru care am învățat mult în ultima perioadă. Mai mult, putem ajunge să mâncăm pe fond emoțional și când suntem într-un conflict cu noi înșine. De fapt, mâncatul emoțional este strâns legat de nevoile noastre lăuntrice neîmplinite, de emoțiile reprimate.
Uneori conștientizăm acest lucru, în sensul că știm că mâncăm din cauza unei supărări, a unei probleme. Știm că mâncăm o cantitate mai mare decât cea de care are nevoie, de fapt, organismul nostru. Știm că apelăm la alimente care nu ne fac întotdeauna bine. Acestea sunt, de obicei, și motivele pentru care, odată ce încheiem „sesiunea de mâncat emoțional”, ne simțim vinovați, iar starea inițială se agravează.
În plus, mâncatul emoțional poate influența negativ, pe termen lung, nu doar sănătatea emoțională, ci și sănătatea fizică, pentru că suntem tentați să alegem alimente care, în cantități mult mai mari decât cele recomandate de specialiști, creează în organism anumite dezechilibre.
Cum deosebim foamea propriu-zisă de mâncatul emoțional?
| Senzația de foame propriu-zisă (fizică) | Mâncatul emoțional |
| Apare treptat (devine mai intensă de la o oră la alta). | Apare brusc, fiind declanșat de un anumit factor emoțional (tristețea și furia cauzate de un conflict, de exemplu). |
| Poate „să aștepte” (în sensul că, odată ce ni se face foame, nu simțim că trebuie să ne satisfacem nevoia imediat). | Nu suportă amânare. Odată ce ni se face foame pe fond emoțional, simțim că trebuie să ne satisfacem imediat nevoia. |
| Cantitatea de mâncare de care organismul nostru are, de fapt, nevoie ne satisface senzația de foame. | Cantitatea de mâncare de care avem, de fapt, nevoie nu este suficientă. Simțim nevoia să mâncăm mai mult. |
| După ce mâncăm, nu ne simțim vinovați. Știm că ne-am satisfăcut o nevoie fiziologică de bază. | La finalul unei „sesiuni de mâncat emoțional”, ne simțim vinovați, iar starea pe care am avut-o la început, până să începem să mâncăm, se agravează. |
Cum putem gestiona mâncatul emoțional
Primul pas este să conștientizăm că mâncăm nu pentru a ne satisface senzația de foame fizică, ci pentru a ne potoli o nevoie emoțională, pentru a face față perioadelor stresante prin care trecem, pentru a fugi de ceea ce simțim, pentru că nu știm cum să reacționăm când suntem triști, furioși, neputincioși.
În acest context, un rol important îl joacă și modul în care ne raportăm la așa-numitele „emoții negative”: dacă am învățat, cel mai probabil în copilărie, că este rușinos să plângem sau să ne manifestăm furia, atunci, în viața de adult, suntem tentați să reprimăm aceste nevoi și să apelăm la „instrumente” care să ne ajute să facem acest lucru. Un astfel de instrument este și mâncarea sau, mai bine spus, mâncatul pe fond emoțional.
Conectarea la propriile emoții
De aceea, cel mai important lucru este să ne conectăm la propriul univers emoțional. Să observăm și să analizăm ceea ce simțim, fără să catalogăm emoțiile, fără să le punem eticheta „negative”. Să ne dăm spațiul necesar pentru a sta cu ele, și nu să fugim de ele, să deschidem frigiderul și să încercăm să umplem cu mâncare golul interior.
Scrierea în jurnal
Scrierea zilnică în jurnal ne ajută, pe de-o parte, să ne observăm emoțiile, iar pe de altă parte – să ne analizăm obiceiurile alimentare, în cazul în care alegem să ținem evidența alimentelor și cantităților pe care le consumăm și, mai ales, a momentelor în care le consumăm. Astfel, putem vedea, concret, de unde pornesc obiceiurile alimentare de zi cu zi, care sunt factorii lor declanșatori.
De aceea, ar putea fi util să avem un jurnal al emoțiilor și un jurnal alimentar – acesta din urmă poate să fie chiar și o aplicație unde monitorizăm ceea ce mâncăm pe parcursul unei zile.
Formarea unor obiceiuri sănătoase
Plimbările în natură, odihna suficientă și de calitate, hidratarea optimă, respectarea unui program alimentar (servirea meselor principale ale zilei) și alegerea unor alimente benefice pentru organism joacă un rol important în gestionarea mâncatului pe fond emoțional.
Să luăm și două exemple: în timpul plimbărilor în aer liber sau al altor activități fizice, ne relaxăm mult mai ușor și suntem ancorați în momentul prezent. În plus, când ne formăm obiceiuri alimentare sănătoase (de la servirea zilnică a micului dejun, până la consumarea unor cantități optime de mâncare), ajungem să deosebim mai ușor senzația de foame fizică de senzația de foame emoțională.
Mâncatul prezent
Scrollatul pe rețelele de socializare, urmărirea unor emisiuni sau a unor seriale, citirea unor articole ne distrag de la „actul alimentar”. În acest context, multitaskingul ne poate împiedica să mâncăm conștient, să savurăm fiecare îmbucătură, să fim atenți la aroma sau la textura alimentelor. De aceea, este recomandat să fim total prezenți în ceea ce facem: de la prima până la ultima bucățică de mâncare mestecată cu atenție.
Despre importanța mâncatului prezent poți afla mai multe în podcastul Legile nutriționistului antidiete. Doctor Mihaela Bilic. De asemenea, îți recomandăm și articolul Nutriționistul Mihaela Bilic spune adevărul despre diete.
Nu în ultimul rând, dacă mâncăm pe fond emoțional, putem lua în calcul varianta de a apela la un medic nutriționist și la un psihoterapeut. În acest mod, vom înțelege mai ușor conexiunea dintre emoții și alimente. Vom învăța că este esențial să ne conectăm la propriul univers emoțional, pentru a ne putea dezvăța de obiceiuri alimentare care, pe termen lung, ne pot afecta atât sănătatea emoțională, cât și sănătatea fizică.
Adelina Bălan