Când treci pe Calea Dorobanți din București, e imposibil să nu-l vezi pe Nicolai în restaurantul lui, vorbind cu clienții și muncind cot la cot cu echipa. E atâta pasiune în tot ce face și împarte atâta bucurie o data cu mâncarea pe care o gătește, că am fost curioasă să vorbim despre optimismul și puterea lui de a se dărui în felul acesta, zi de zi.
Tu ai o viață plină: copii, business și călătorești des între casa din Maramureș și cea din București. Când ai timp să te gândești la tine?
Lucrurile pe care le fac pentru familie, sunt implicit lucruri pe care le fac și pentru mine. Când mă gândesc la ei, mă gândesc și la mine. Funcționez într-un fel de simbioza 🙂 Îmi place meseria mea, îmi place să mă implic în tot ce ține de Nicolai to go sau L’Univers de Nicolai. Sunt business-uri care s-au născut din pasiune și atunci nu le vad neapărat ca pe un job, ci ca pe o formă de manifestare a pasiunii despre care îți spuneam.
Ce descoperi când rămâi tu cu tine?
Eu știu cine sunt. E adevărat că putem afla lucruri despre noi în fiecare zi, dar am principii solide și atunci nu am surprize mari.
Când te trezești dimineața, care e primul lucru pe care îl faci?
Îmi fac o cafea. Înainte de pandemie, mă îmbrăcam rapid și duceam copiii la școală.
Faci parte dintre chefii cu abdomenul plat. Cum te menții în formă?
Încerc să mă mențin, că nu e nici abdomenul meu foarte plat 🙂 Mă ajută și metabolismul, iar atunci când cântarul pare că e defect, încep să iau măsuri: încerc să nu mai mănânc seara și fac mai mult sport.
Când suntem stresați, căutăm să ne liniștim cu “comfort food”. La tine ce funcționează în condiții de stres?
Cred că tot munca. Pe principiul cui pe cui se scoate…
Se spune că ești ceea ce mănânci. Judecând după acest lucru, tu ce ești?
Aș putea să mă compar cu un cartof. O legumă simplă, din care poți să prepari mâncăruri banale și foarte gustoase sau să faci fine dining. Cam așa sunt și eu: un om simplu, crescut la țară, care însă se poate adapta oricarui context 🙂
Ești mulțumit de evoluția ta de când ai plecat de acasă de la părinți și până acum?
Mă bucur să spun că da. Sunt bucuros de ceea ce am realizat, sunt fericit că pot fi un exemplu că munca făcută cu pasiune dă roade. Nu a fost ușor, dar satisfacția merită.
Care e gustul care îți amintește de copilărie?
Roșiile proaspete pe care le culeg din grădina de acasă, de la Rozavlea, pe care le mâncam și în copilărie. Mâncarea de cartofi pe care mama ne-o facea când eram mici. Dintr-un cazan în care erau puși cartofi la fiert, ea lua câțiva de acolo, îi tăia cuburi, îi punea în niște ceapă prăjită cu slănină, iar rezultatul era senzațional.
Care au fost cele mai importante două momente din viața ta care te-au schimbat fundamental?
Momentul în care am devenit tată și momentul în care am deschis primul business. În ambele cazuri, am învățat ce înseamnă responsabilitatea.
Când te-ai întors din Franța, ai avut momente în care ai regretat? Te-ai mai întoarce acolo?
Franța reprezintă o parte importantă din viața mea. Deseori mi-e dor de vremea aia, de întâlnirile cu prietenii, de străzile din Paris, de bistrourile cochete, mi-e dor de fapt de tinerețea de atunci 🙂
Ce îți lipsea în Franța și ce îți lipsește în România?
Din Franța îmi lipsește cultura pe care ei o au pentru gastronomie, o cultură formată și cultivată în ani de zile.
Cum îți tratezi regretele?
Încerc să exclud acest cuvânt din vocabularul și din gândurile mele. Nu mă ajută cu nimic. Regretele sunt mai mult o formă de neasumare a lucrurilor din trecut, iar eu sunt împăcat cu deciziile pe care le-am luat în viață.
Dar fericirea cum o tratezi? Ce e fericirea pentru tine?
Fericirea-i un lucru mărunt… O plimbare cu copiii, un colț de pâine mâncat pe prispa casei mele din Rozavlea, mesajul unui client mulțumit… Fericirea o întâlnești sub multe forme, important e să fii atent.
Ești un om foarte cald și empatic. Consideri că ești tratat cu aceeași căldură și empatie de cei din jur?
Bunătatea atrage bunătate. Desigur, nimic nu e ideal, dar în linii mari cred că universul așa funcționează și, la un moment dat, ni se întoarce ceea ce oferim.
Care e cel mai simplu lucru care îți dă o stare de bine?
Poate fi o piesă, o cafea băuta în liniște, un peisaj, o mâncare…
Te cunosc de mulți ani și nu te-am văzut niciodată supărat. Optimismul se învață? De unde îți iei energia asta bună?
Optimismul se și educă 🙂 Încerc să mă încarc mereu cu energie bună, să văd partea plină a paharului pentru că, așa cum vă spuneam, cred că atragem ceea ce simțim.
Atunci, să învățăm să simțim numai de bine! Mulțumesc pentru interviu!
Luana Dăneț
Foto: arhiva personală Nicolai Tand