În adâncul fiecăruia dintre noi există o lume invizibilă, plină de emoții care ne modelează gândurile și acțiunile. Totuși, nu reușim să ne conectăm cu ea și să înțelegem cu adevărat ce simțim. Această deconectare ne lasă uneori în derivă, fără busolă, în fața furtunilor interioare. A învăța să ne descifrăm propriile trăiri este o călătorie necesară pentru a ne regăsi echilibrul și sensul în viață.
Există momente în care ne oprim din tot și ne întrebăm, sincer: „Ce simțim, de fapt?” Ai trecut și tu prin astfel de clipe. Emoțiile vin ca un val și par că nu au nume. Nu știm dacă e furie, tristețe sau poate doar oboseală. Iar când nu înțelegem ce simțim, totul devine confuz, iar reacțiile noastre pot părea exagerate sau nepotrivite.
Iată 7 motive pentru care te poți găsi în astfel de situații:
1. Nu am fost învățați să vorbim despre emoții
De mici, suntem învățați să spunem „mulțumesc”, „te rog” sau „bună ziua”, dar nu și „mă simt rănit”. Emoțiile erau adesea ignorate sau, mai rău, descurajate. Ți s-a spus poate să nu plângi, „că nu e frumos” sau „nu ai de ce să fii trist”. Astfel, învățăm să ne ignorăm trăirile și să nu știm ce simțim cu adevărat.
2. Ne este teamă de ce am putea descoperi
Uneori, emoțiile sunt prea intense sau dureroase și alegem să le ascundem. Ne e teamă că dacă stăm față în față cu ele, ne vor copleși. Așa că evităm întrebări de genul „De ce sunt furios acum?” sau „Ce mă apasă cu adevărat?”. Fuga de răspunsuri ne îndepărtează tot mai mult de ce simțim cu adevărat.
3. Ne concentrăm prea mult pe „a face” și prea puțin pe „a fi”
Societatea te împinge mereu spre productivitate: să faci mai mult, să rezolvi repede, să mergi mai departe. Nu ți se dă timp să te oprești și să simți. Iar când o faci, te simți vinovat sau pierdut. Într-o lume agitată, ce simțim devine un lux, nu o prioritate.
4. Confundăm emoțiile cu gândurile
Este ușor să spui „simt că nu mă plac ceilalți” — dar acela este un gând, nu o emoție. Emoțiile sunt lucruri precum tristețea, furia, rușinea sau bucuria. Dacă nu înveți diferența, vei confunda constant ce gândești cu ce simți. Această confuzie duce la o lipsă profundă de claritate în relația cu tine însuți.
5. Ne comparăm emoțiile cu ale altora
Ai fost vreodată trist și ți-ai spus: „Dar alții o duc mai rău, eu n-am voie să mă plâng”? Compararea emoțiilor anulează validitatea trăirilor tale. Fiecare simte în ritmul și profunzimea lui. Ce simțim nu are o scară universală, ci este diferit pentru fiecare persoană în parte.
6. Nu avem vocabular emoțional
Când întrebi pe cineva cum se simte, de multe ori răspunde: „bine” sau „rău”. Dar între aceste două extreme se află sute de nuanțe. Poate ești iritat, ușor dezamăgit sau melancolic. Dacă nu ai cuvinte pentru ce simți, e ca și cum ai trăi într-o lume fără culori.
7. Evităm contactul cu prezentul
Ne petrecem timpul ori în trecut, analizând greșeli, ori în viitor, făcând planuri. Prezentul, cu emoțiile lui, este adesea ignorat. Dar doar în prezent poți observa cu adevărat ce simți și de ce. Fără această conexiune, rămâi deconectat de la tine și de la ceilalți.
Când nu știm ce simțim, pierdem contactul cu cine suntem și ce avem nevoie cu adevărat. Dar vestea bună este că înțelegerea emoțiilor poate fi învățată. Cu răbdare, curiozitate și puțină îndrumare, poți începe să descoperi lumea ta emoțională. Și odată ce afli ce simți, totul se schimbă – pentru că înveți să trăiești mai conștient, mai viu, mai autentic.
Citește și…