Agenda plină este un simbol al succesului în lumea modernă. Cu toate acestea, ea poate deveni și o povară, generând stres, anxietate și un sentiment constant de insuficiență. Rămâi alături de noi pentru a înțelege cum acest obicei sănătos poate deveni toxic și cum poți rămâne în zona de echilibru.
Cu agenda plină și cu sufletul gol
„A fi ocupat” a devenit sinonim cu „a trăi”. Săptămânal avem liste imense de To Do pentru job și ne simțim tare bine când apucăm să le bifăm înainte de termen (chiar dacă asta implică adăugarea de noi sarcini suplimentare – dacă tot ești productiv…). Atunci când printr-o minune ne sincronizăm calendarul cu prietenii și ieșim la un pahar de vin, am ajuns să ne lăudăm cu nopțile nedormite pentru diverse proiecte. Ne simțim importanți la gândul că ceilalți văd cât de multe facem noi. Nimeni nu menționaeză însă prețul plătit!
În această goană după succes și realizări de prestigiu, uităm ce contează de fapt în viață: relațiile de calitate, conexiunile autentice. Uităm de oamenii care contribuie poate cel mai mult la împlinirea noastră ca ființe umane.
Muncim zi de zi, cât ne ține corpul (uneori chiar mai presus de asta). Stăm conectați la tot ce mișcă în online și ne distanțăm tot mai tare de realitate. Ne deconectăm de la oamenii care ne dau sens și în viața cărora aducem sensul.
„De-aș avea mai mult timp…”
… câți nu gândesc astfel atunci când primesc mesaj cu ora și locul în care va avea serbare cel mic. Sau când părinții te anunță că grădina din spatele curții este plină ochi de fructe coapte și te așteaptă cu familia să le culegeți împreună ca să faceți dulceață. Sau când primești mesaj de la cea mai bună prietenă cu bilete de avion la preț redus pentru vacanța aia la care visați din studenție. De nu s-ar suprapune toate cu deadline-ul noului proiect pentru care ești responsabil. Nu pot toate să vină când nu ai de muncă? Dar stai… când e asta?
Mereu găsim justificări pentru lipsa de timp. Creierul nostru e as în materie de scuze credibile pentru „amânarea” sufletului. Uităm, deși ni se aduce des la cunoștință, că timpul este o resursă pe care avem libertatea de a o aloca în funcție de priorități. Dar care sunt acestea?
Când te-ai întrebat ultima oară care sunt prioritățile tale în viață?
Societatea modernă ne-a învățat că valoarea noastră se măsoară în funcție de realizările profesionale și materiale. Am început să credem că succesul este echivalat cu o agendă plină și cu un cont bancar generos. Deși, conform ultimelor studii despre fericire, împlinirea în viață nu are de-a face atât de mult pe cât am crede cu performanța la job. Într-adevăr, împlinirea profesională este un pilon de bază în conturarea unei vieți cu sens, însă ceea ce cântărește de fapt cel mai mult în ecuația succesului în viață sunt relațiile, în deosebi cele familiale.
Vezi și: Alege înțelept și fixează-ți o serie de priorități în viață
Poate știai la nivel teoretic că familia reprezintă fundamentul bunăstării noastre emoționale, mentale și spirituale. Dacă relațiile din cadrul familiei sunt armonioase, dacă ne simțim sprijiniți, iubiți, acceptați necondiționat, câștigăm cel mai de preț combustibil. Și totuși, cât de multă atenție alocăm acestui potențial izvor nesfârșit de energie? Majorității dintre noi ne-a ieșit din obicei.
Poate de-asta ne simțim adesea fără vlagă; poate d-asta ne acaparează fricile, iar stresul ne pune așa ușor la pământ. Poate d-asta avem impresia că suntem singuri, deși avem în jur oameni; poate d-asta ne apare acel gol în stomac deși abia ce-am mâncat. Oare cum s-ar transforma toate acestea dacă am începe real să lucrăm la consolidarea relațiilor din jurul nostru?
Ce înseamnă de fapt să muncești pentru consolidarea unei legături?
Să începi să comunici, nu doar să vorbești.
Iar primul pas în atingerea acestui obiectiv este să înveți să fii prezent.
Cel mai fain și simplu cadou pe care îl poți oferi familiei tale sau oamenilor dragi din jurul tău este prezența ta. Nimic în lume nu sudează mai tare o relație decât prezența prezenței. Să fii minte, trup și suflet cu și pentru omul din fața ta. Să-l asculți nu doar să-l auzi.
Știm că sună a clișeu deja, însă ai fi surprins să afli cât de puțini practică ascultarea profundă.
Vezi și: Ascultarea Empatică: Cum să asculți cu atenție fără a da sfaturi
De altfel, gândește-te puțin, când a fost ultima dată când tu însuți ai ascultat pe cineva fără ca mintea ta să pregătească următoarea replică?
Citește și: Ce este ascultarea activă și cum poți să devii un bun ascultător
Pe de altă parte, o bună igienă a relațiilor implică curiozitatea constantă.
Să renunțăm la ideea că „știm noi”. Face mereu sens să punem întrebări și să ascultăm răspunsul, chiar dacă ne știm cu omul din fața noastră de când ne-am născut (sau s-a născut – pentru piticii din viețile noastre). Dacă rămânem deschiși la minte și la suflet, mereu vom fi surprinși de lumea interioară a interlocutorului nostru.
Iar dacă tot am amintit deschiderea sufletului, este esențial să punctăm emoția. Fiecare om cu care intri în contact are un bagaj pe care-l cară în spate. Un ghiozdan invizibil în care stau toate crezurile și emoțiile sale, câștigate de-a lungul vieții. Trăind pe pilot automat în majoritatea timpului, este ușor să fim ignoranți în ceea ce-l privește. Asta însă nu-l face mai puțin real. Pentru a reuși să ne conectăm cu adevărat cu cei din jur este esențial să ne străduim să vedem, să înțelegem și să acceptăm acest bagaj.
Privind astfel oamenii vei constata că e mult mai ușor să găsești empatia în tine și să te conectezi cu ei.
Pe măsură ce lucrezi la toate acestea, s-ar putea să simți frustrare. Poate ai avut o zi lungă și epuizantă la birou și îți este greu să fii prezent. Sau poate partenerul de viață face acel lucru despre care i-ai spus în nenumărate cazuri că te scoate din sărite.
Acesta este momentul ideal să lucrezi la controlul emoțiilor.
Întreabă-te simplu: de ce mă enervează? Ce anume îmi provoacă acest disconfort? Simte emoția, dar las-o să treacă fără a te atașa de ea.
Să fii prezent, mereu curios, empatic și răbdător sunt doar câteva dintre elementele cheie în crearea și menținerea unor relații autentice, fie ele la locul de muncă sau acasă. În orice caz, când și când poate ar trebui să ne dăm un pas în spate și să ne facem un audit privind aceste repere. Și poate, pentru cei mai curajoși, să ne întrebăm dacă, unde și când merită să investim timpul și energia noastră. Oare la final de viață unde vor fi cele mai apăsătoare regrete, la birou sau acasă?
Mădălina Costache