Te-ai întrebat vreodată de ce este bine să plângi? De obicei reprimăm dorința de a plânge, deși din punct de vedere psihologic nu este bine să facem asta, pentru că lacrimile aduc și ele beneficii în viața noastră.
Deseori se crede că plânsul este un semn de slăbiciune și că trebuie evitat. Dar este indicat să nu reținem dorința de a plânge. Nerespectarea acestui lucru înseamnă reprimarea acestor tensiuni în interior, ceea ce poate agrava situația.
Sănătatea mintală: beneficii ale plânsului
Interesant este că oamenii depresivi plâng relativ puțin, spre deosebire de ceea ce s-ar putea imagina. Plânsul, oricât de contradictoriu ar părea, ne îmbunătățește sănătatea mintală. Plânsul emoțional (nu provocat de durere) ajută la eliberarea tensiunilor atât fizice, cât și psihologice.
Plânsul ne curăță emoțiile. Plânsul este o modalitate de a elimina atât „toxinele” fizice, cât și emoționale. Conform studiilor, compoziția lacrimilor diferă în funcție de situație: nu este același lucru dacă derivă din tristețe decât din tăierea cepei.
Plânsul combate stresul și anxietatea. De fapt, râsul și plânsul sunt exprimate într-un mod similar (respirație scurtă, modificări ale feței, lacrimi), ambele sunt contagioase dacă sunteți în grup și ajută la combaterea stresului și anxietății, ceea ce vă permite să aveți o atitudine pozitivă.
De ce este bine să plângi: Plânsul face parte din natura umană
Dacă există un limbaj uman universal, acesta este compus în principal din râsete și lacrimi. Atât plăcerea, cât și durerea, bucuria și tristețea, tind să se exprime în cele din urmă prin acel limbaj fără cuvinte sau granițe.
Este suficient să observăm copiii, care trec cu o rapiditate surprinzătoare de la lacrimi la râs, pentru a înțelege că de-a lungul existenței noastre ne mișcăm, deși într-un mod mai elaborat, între ambele polarități.
De aceea, în teatrul antic grec actorii purtau măști, unele cu colțul buzelor în sus și altele în jos, denotând starea interioară a personajului.
Urmărește PODCAST: TESTAMENTUL LUI BITTMAN, LA 60 DE ANI: “M-AM NĂSCUT ȘI VOI MURI LIBER!”
Ființa umană se deosebește practic de animale prin postura dreaptă, vorbirea, simțul „religios” (în fața morții și a misterului vieții) și capacitatea de a râde și de a plânge.
Este evident că animalele pot simți emoții este suficient să-ți imaginezi un câine, dar nu le exprimă prin mecanismele râsului și plânsului.
Cum să plângi: puterea de a exprima emoții
Exprimarea spontană atât a bucuriei, cât și a tristeții este, după cum am menționat, sănătoasă și convenabilă.
Lacrimile pot fi o formă de învățare și purificare, dacă știi să le înțelegi sensul. În orice caz ne unesc cu semenii noștri și ne pot ajuta să ne schimbăm atitudinea și scopurile, pentru că cei care suferă știu să aprecieze mai bine darurile vieții.
E mai bine să plângi sau să râzi?
Ca întotdeauna, este o chestiune de proporții. Dacă comparăm melancolicul cu sare (lacrimile sunt sărate, ca sângele și marea) și hilarul cu piper este clar că, deși viața trebuie asezonată des, este mai bine să nu exagerăm. Condimentarea cu o anumită măsură este cea mai bună modalitate de a aprecia aroma mâncărurilor.
Pe de altă parte, dacă concepem râsul și lacrimile sau fericirea și tristețea ca fiind opuse, există o expresie mentală care împacă ambele posibilități: zâmbetul.
Râsul poate fi generos și amabil, dar și uneori vătămător sau chiar rău intenționat (amintim râsul mefistofelic).
Lacrimile sunt adesea nobile și abnegate, dar uneori egoiste și ignorante.
În timp ce zâmbetul sincer exprimă în esență bucurie, deși întotdeauna cu un strop de melancolie. Ceresc și în același timp terestră, angelic și uman, mereu frumos indiferent de cine o exprimă.
Zâmbetul ne invită să căutăm centrul și să fugim de extreme, să ne plasăm – așa cum sugerează budismul – „dincolo de frică și speranță”, păstrând seninătatea.
Ne plac zâmbetele sincere pentru că sunt calde și reconfortante. În ele se întrezărește, prin chip și privire, strălucirea unei lumini interioare.