Netflix a avut cel mai bun an din istoria lui, iar noi consumăm din ce în ce mai mult tv de pe propria canapea. Cum de cele mai multe ori e greu să facem o alegere rapidă, l-am rugat pe Adrain Teleșpan să ne recomande câteva filme la care nu a adormit.
“Okja” este un film peste care am dat din întâmplare. În seara în care am văzut filmul ăsta am doborât orice record la timpul petrecut pentru căutat un film. În sensul că am intrat pe Netflix, apărea primul, nu auzisem veci acest titlu, am dat play din greșeală la film, dorind să văd trailerul, a început filmul și ne-a luat cu el. Eram mai mulți acasă, de asta am folosit pluralul, ca să evidențiez că îmi place să petrec timp cu prietenii mei. Și ne-a prins filmul pe toți din prima secundă. Nu o să vă spun despre ce este, dar o să vă spun că e o poveste care poate bucura și copiii și adulții, mai ales adulții care se transformă pentru un mic moment în copii. Și tuturor ne place să fim copii din când în când. Recomand fără a vă uita la trailer, ci imaginându-vă că sunteți copii și vă citește bunica o poveste care vă trece prin mii de stări, de la tristețe, la bucurie, la mirare. Să vă mirați frumos la filmul ăsta!
Am văzut acum vreo două săptămâni pe HBO GO “It’s a Sin”, o miniserie de cinci episoade despre despre comunitatea LGBT în anii ’80, când a apărut pandemia de HIV. O să citiți, poate, aceste rânduri și vă veți gândi la o dramă. Filmul, în sine, este o dramă, dar felul în care drama este povestită are umor, bucurie, chiar ai impresia că moartea are poftă de viață. Unul dintre punctele forte ale acestui film sunt personajele. Foarte diferite, foarte bine interpretate și unice în ciuda stereotipiilor. Excelent, din punctul ăsta de vedere. Și, după ce l-am văzut pe ăsta, m-am uitat și la filmul meu preferat din sfera LGBT: “Angels In America”. Altă miniserie, tot pe HBO GO. Filmul ăsta e scris din emoție. Dialogurile din filmul ăsta, indiferent de intensitate, curg cu finețea brizei mării. Curg cuvintele din actorii ăia cu o fluiditate care te unge pe plăcere. Bine, actorii sunt Meryl Streep, Al Pacino, Emma Thompson, Mary Louise Parker și mulți alții. Atât vă zic. Merge pefect seara, cu un whisky mic.
“The OA” este serialul cel mai bun din categoria mistico-științific pe care l-am văzut în ultimii ani. Știu că nu există categoria asta, dar, totuși, iat-o! Nu aș vrea să vă spun foarte multe, pentru că orice poate fi spoiler, dar imaginați-vă că sunteți foarte lucizi, într-un vis în care nu înțelegeți nimic la început, dar vă captează atenția din primele minute. Ca să vă dau, totuși, un indiciu, filmul este despre frumusețea sufletului omenesc și despre puterea nelimitată a acestuia și cred că nimănui niciodată nu va strica să-și îmbogățească puțin sufletul. Baby steps, puțin câte puțin. Filmul acesta e un pas mic și foarte frumos înspre îmbogățire.
“Euphoria” este o capodoperă în primul rând, din punct de vedere regizoral. E un carusel, dar nu te amețește, ci te trage în el ca într-un labirint în care emoțiile și situațiile prin care trec personajele le simți, aci, în piept. E ca și cum inima ta ar vrea să se ducă puțin mai aproape de ecran. Din punct de vedere narativ e un film cu adolescenți cu o viață sexuală foarte activă și o curiozitate spre orice, cum e și firesc. Probleme cu drogurile, probleme la școală, probleme cu parinții, probleme cu iubiții, probleme cu prietenii, probleme cu însingurarea, toate sunt aici. Partea cu vârsta personajelor devine, însă, secundară în fața calității incontestabile a felul în care această poveste e spusă. E sentimentul ăla că te uiți la un produs impecabil și aia e de ajuns. Atunci când problema e expusă de o manieră cinematografică excepțională, bucuria filmului devine mai puternică decât durerea personajului, iar asta e WOW. Cu plăcere.
Am început cu un lungmetraj și o să termin tot cu unul. “Le Tout Nouveau Testament”, adică “Testamentul Nou Nouț” e, poate, cea mai bună comedie pe care am văzut-o din 2016 încoace. E un film despre un alt fel de Apocalipsă, un alt fel de Mesia, un alt fel de Ziua judecății de apoi, care are la bază cel mai horror concept din punctul de vedere al omului: Timpul. Se alege praful de timp în filmul ăsta, iar ce se întâmplă cu omenirea sfidează Iadul în favoarea actorului. Bine, unele lucruri nu sunt deloc amuzante pentru personaje, dar pentru spectatori, garantez! Cum era și firesc, acțiunea filmului are loc la Bruxelles. Avec plaisir!
Foto: Cinemagia, arhiva personaă Adrian Teleșpan