Maria Coman împărtășește constant pe conturile sale de social media experiențe interesante, de la cele de călătorie, la cele culinare, de la modă, la cărți și filme.
Am rugat-o să aleagă cinci cărți dintre toate pe care le-a citit, misiune ce s-a dovedit a fi imposibilă, așa că a ales, în final, opt cărți din ce a citit în ultimii doi ani.
”Nu am cum să nu încep cu Backman, pentru că Backman pe mine m-a adus înapoi la citit, după o perioadă lungă în care nu prea găseam ceva să ajungă până la mine. Un Bărbat pe nume Ove este, după mine, una dintre cele mai frumoase povești de dragoste scrise vreodată. Sigur, s-au scris capodopere pe tema iubirii, dar citatul acela, pentru el, totul era alb sau negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui, e ceva ce îți dorești să ți se întâmple și ție. Sunt multe chei în care poate fi citită cartea asta, e despre relații și oameni și emoții și pierdere, e despre fiecare dintre noi și despre noi toți, e o poveste la care așteptați-vă să plângeți. Așa l-am descoperit pe Fredrik Backman și pe urmă toate celelalte cărți ale sale.
Pe locul al doilea este ”Conversații cu prieteni”, scrisă de Sally Rooney. M-am apucat de ea după ce am văzut serialul Normal People, scris tot de ea, și care mi s-a părut că din nou e despre fiecare dintre noi. Conversații cu prieteni este despre o fată, bisexuală, care are o relație cu un bărbat însurat, soția lui află, pare o poveste clasică, dar nu e. Pentru că lucrurile nu sunt niciodată doar albe sau negre și pentru că poți să îl înțelegi pe fiecare dintre cei implicați că face ce face, într-o lume în care lucrurile sunt mai complicate și în care relațiile nu mai au prea multe legături cu ceea ce se întâmpla acum 100 de ani, să zicem. Nu știm prea bine ce avem de făcut, încercăm, plecăm, ne întoarcem, o luăm de la capăt, iarăși nu știm, iar încercăm și tot așa.
Urmează ”Juniper. Fetița născută prea devreme” de Keeley și Thomas French. Cartea descrie atât de bine prin ce trec părinții unui copil născut mult mult prea devreme, în acele câteva luni pe care le petrec în spital, până când ea e gata să plece acasă… Și te întoarce cumva în toate angoasele tale de părinte de nou născut, dar amplificat la maximum din cauză că fetița este atât de mică. Nu m-am așteptat să mă impresioneze atât de mult, pare cumva o poveste din afară, dar de fapt e remarcabilă și te trimite acolo, în lumea aceea mică a unei secții de spital.
”Amintiri” de Zoe Cămărășescu este o carte ca o vacanță. Mie îmi plac poveștile despre trecut, dacă sunt și cu rochii și cu București și cu prinți și prințese și cu bătaie cu flori, atunci nu mă mai opresc. Amintirile doamnei Cămărășescu sunt de aici, din orașul în care trăim toți și pe care poate ar trebui să îl iubim mai mult și să îl ajutăm să redevină fermecător, cum era el odată.
Biografia lui Jaqueline Kennedy a fost pentru mine o surpriză foarte plăcută și poate de aceea o trec pe listă. M-am tot ferit de ea, nu sunt un mare fan biografii, dar mi-a arătat o cu totul și cu totul altă persoană decât cea publică, cea pe care o văzusem în niște fotografii și care nu mi-a plăcut prea mult, habar nu am de ce. Poate pentru că părea rece, dar citind cartea vezi și de unde îi vine răceala aceea aparentă.
Acum, recitind ce am pus, îmi dau seama că am menționat cărți pe care le-am luat personal, dacă pot să zic așa:) Și repede, încă trei: Castelul de sticlă, Învățare și Școala din Topeka.”
Foto: PR, pixabay