Așa cum am menționat în prima parte, auto-judecata are ca scop să te protejeze de o durere. Cu toate acestea, nu înseamnă că este bine pentru tine să te judeci. Nu exită beneficii pentru auto-judecată. Prin urmare, vom detalia mai jos cum să scăpăm de acest obicei.
De ce durere te protejezi când te judeci?
În general, atunci când ne judecăm, încercăm de fapt să ne protejăm de eșec sau respingere. Dacă aruncăm primii cu piatra în noi, credem că nimeni altcineva nu o va face. Aceast gând este complet fals.
„Dacă mă judec pe mine însumi, atunci alții nu mă vor judeca. Astfel, nimeni nu mă va respinge.”
Sau
„Dacă mă judec pe mine, mă pot motiva să fac lucrurile corect. Doar așa reușesc. Atunci mă voi simți în siguranță și voi fi iubită și acceptată de alții”.
Aceste fraze sunt gânduri pe care le avem inconștient atunci cât ne judecăm. Precum am spus anterior, este o credință falsă și nejustificată.
Să luăm exemplul unui copil de școală. Dacă acesta primește critici constante, nu va fi motivat să învețe mai bine. În schimb, dacă îl încurajăm, acesta va avea dorința să ofere tot ce are mai bun.
Același lucru este valabil și pentru noi ca oameni mari. Critica tinde să ne sperie. Primind cuvinte negative, ajungem să ne simțim imobilizați. În loc să ne motiveze să facem lucruri, critica doar ne îngheață gândurile și acțiunile. Astfel, nu reușim să luăm măsurile potrivite pentru noi.
Cu alte cuvinte, aruncând asupra noastră vorbe negative, ajungem să fim blocați și nefericiți.
Există o ieșire din auto-judecată?
Primul pas este să devii conștient de emoțiile tale. În momentul în care te judeci, îți aduci stări de frică, anxietate, furie sau chiar depresie.
Pasul doi este să te întrebi:
„Ce tocmai mi-am spus de a creat acest sentiment?”
„Sunt sigur că ceea ce am spus este adevărat?”
Dacă răspunsul la ultima întrebare este nu sau dacă ești nesigur, întreabă-te care este adevărul de fapt. În momentul în care ești dornic să înveți, adevărul o să-ți apară în minte. Dacă vrei o schimbare în viața ta, caută să înțelegi ce ți se întâmplă și ai răbdare. O să descoperi că realitatea este total diferită de ce ți-ai spus mai devreme.
De exemplu:
„Sunt atât de prost. Cum am putut spune asta?” devine „Cu toții ne încurcăm uneori. Este în regulă să greșești – face parte din a fi uman. A greși nu înseamnă că ești prost”.
Când ne deschidem către adevăr, vom descoperi un mod bun și plin de compasiune de a ne vorbi singuri. Vei avea atunci alt discurs la adresa ta. Vei auzi cuvinte noi, pline de căldură, care te vor face să te simți iubit și în siguranță.
Gânduri de final
Dependența, precum am menționat în prima parte, este dificil de vindecat. În special, dependența de judecată de sine necesită timp și răbdare pentru a fi rezolvată. Chiar dacă este un drum lung și anevoios de parcurs, fii perseverent. Rezultatul final merită tot efortul!