Cine nu a visat măcar o dată la familia perfectă de pe micile ecrane? Știi tu, acele cadre idilice cu toată familia adunată la masă, cu râsete bogate și priviri din cele mai calde. Acele scene în care părinții trec peste părerile personale și merg cu toată iubirea din lume să-și susțină copilul în propria-i alegere de viață. Sau când tânărul adult se întoarce la casa părintească, după un eșec profesional sau personal, și este primit cu dragoste, apoi susținut cu grijă să-și reclădească sinele și să-și găsească noul drum în viață. Ce chestie! Film, domnule! Povești! Asta spunem cu toții , dar, pe ascuns, sperăm totuși să fie posibil. Oare se poate?
Realitatea trăită de majoritatea dintre noi nu seamănă câtuși de puțin cu imaginea prezentată în filme. Ritmul alert al vieții, standardele și idealurile societății, tehnologia care a invadat toate colțurile intimității ne îndepărtează de oamenii valoroși din viața noastră, în special de membrii familiei.
Unde duce această lipsă de conectare?
Știm că relațiile sunt cele mai importante în viața unui om, că aceste legături între suflete sunt esențiale pentru buna noastră dezvoltare personală, pentru creșterea noastră spirituală. Și totuși, ne-am obișnuit să fim împreună, dar separat. Parcă a intrat în „normal” să simțim acel gol interior.
Spoiler alert: Nu e!
Relațiile ne dau sens, iar lipsa lor… evident ne fură această binecuvântare. Mai mult, lipsa conexiunilor autentice poate fi un real obstacol în viața oricui, indiferent de vârstă. Copiii pot avea dificultăți de adaptare la școală, pot fi retrași sau, dimpotrivă, pot avea un comportament provocator, în timp ce adulții pot suferi de anxietate, depresie sau pot avea probleme serioase în menținerea unei relații de cuplu sănătoase.
Lipsa legăturilor profunde pe termen lung poate influența de asemenea stima de sine. Oamenii care stau prea mult deconectați de semeni, în deosebi de familie, pot căpăta credințe false despre ei cu care se pot autosabota. De pildă, dacă un om crește cu sentimentul că nu are o relație autentică cu membrii familiei, poate începe să creadă despre sine că nu este în stare sau că nu merită să fie privit, înțeles și acceptat ca ființă umană.
Ce ne oprește să legăm conexiuni autentice?
RITMUL
După cum am menționat mai sus, ritmul în care se mișcă astăzi viața contribuie semnificativ la acest zid în calea relațiilor. Din 24 de ore, exluzând cele 6 (ideal 8) ore de somn și n ore în trafic, toți membrii familiei aleargă fără oprire. Părinții merg la muncă, de dimineața până seară. Copii merg la școală, apoi la activități extra, că doar nu pot sta singuri atâtea ore. Apoi când, chipurile, toți membrii se reunesc, fiecare sare în altă direcție. Unii cu treburile gospodărești: cină, rufe, vase, plăți, cumpărături etc. Alții cu teme, teme, teme, învățat, repetiții, teme și poate citit de relaxare (sau un joc pe calculator ca să nu vorbim tot din filme).
Cina aia în familie? Hm.. în majoritatea cazurilor rămâne un ideal. Practica ne spune că fiecare apucă de regulă să mănânce când poate. Râsetele voioase, poveștile pline de haz, privirile calde? Altă idee de film ce rar se transpune în realitate.
„Nu avem timp! Când? Până la urmă ce e cu atâta vorbă, important acum e să învețe copilul, să ajungă cineva. Apoi n-am eu vreme de stat la povești, am atâtea altele de făcut. Ce pun pe masă dacă nu muncesc? Cine plătește rata dacă nu stau peste program?” – Dar oare la atât se rezumă viața? Oare asta contează în final?
SOCIETATEA ȘI TEHNOLOGIA
Presiunea de a reuși, de a atinge succesul material, de a avea o casă, o mașină, o funcție pe cea mai înaltă treaptă a companiei sunt idealurile dictate de societate. Sunt ideile care ne-au invadat mintea încet și sigur, încă din copilărie. Câți am pus la îndoială aceste repere, aceste valori? Oare sunt ele în armonie cu vocea noastră interioară?
Tehnologia e și ea un ajutor de nădejde în menținerea acestei distanțe între suflete. Cu toți avem acum telefonul lipit de mână, ochii pierduți în ecrane, mintea distrasă de la realitate. Și nu, nu mai există acest diferențiator între generații, cu toți suntem din ce în ce mai pierduți în virtual. Atât copiii, cât și adulții sunt mai „prezenți” online, decât offline.
Cum ieșim din acest film iluzoriu? Cum ne reconectăm la viață și la familie?
Dacă te-ai săturat să fii pe pilot automat, să simți constant acea goliciune interioară, poate că a sosit timpul să faci o schimbare. În primul rând, hai să recunoaștem problema! Se simte lipsa de conectare între membrii familiei? Cum văd ceilalți calitatea relațiilor din casă? Sunt tensiuni ce mocnesc în tăcere? Fă un audit onest și vezi care este de fapt statusul relației de familie.
Ia-ți o pauză și reflectă asupra concluziei. Acceptă unde ești astăzi, unde se află familia ta acum și gândește-te încotro vrei să meargă povestea vieții tale. Apoi începe să contruiești planul de acțiune. Asta implică desigur o discuție onestă cu toți membrii familiei. Vezi cum văd ceilalți scenariul pe mai departe și concentrează-te pe găsirea unui numitor comun.
Relațiile de familie, asemeni oricăror altora, necesită implicare! Fiecare în parte trebuie să aloce timp pentru cunoaștere, să investească răbdarea, curiozitatea și emoția pentru ca legătura să se sudeze. Și, poate o fărâmă de compromis… Seara aia de fotbal cu băieții, cafeaua cu prietenele, ieșitul la film cu colegii, uneori vor trebui reprogramate în scopul prioritizării familiei.
Reținem că bunăstarea căminului este sursa principală de energie. Dacă acasă suntem bine, dacă în sânul familiei ne simțim iubiți, acceptați, susținuți și încurajați putem muta munții din loc. Având această baterie inepuizabilă la îndemână, orice greutate din exterior va fi de o mie de ori mai ușor și mai frumos de dus. Călătoria noastră pe acest pământ va căpăta un cu totul și cu totul alt sens ce merită experimentat.
8 Activități de reconectare în familie
Poate că teoria de mai sus îți sună bine, dar mintea o încadrează tot la capitolul film.
Frumos de citit, însă ce să fac eu acum, când prind un moment cu familia? Programul e deja făcut, abia dacă stăm o oră la masă împreună. Cum ne conectăm noi între două linguri de supă?
Valorifică la maxim acele minute!
Fă-le speciale, adaugă sclipici și poveste momentului. De pildă, în loc ca masa să fie pregătită doar de tine (sau de voi, dacă te numeri printre norocoșii care beneficiază de ajutor din partea partenerului de cuplu) începe o tradiție de familie. Măcar o dată pe săptămână, organizați masa împreună. Nu doar preparatele, ci întreg conceptul!
Vezi și: Mami, ce mănânc azi? 5 idei pentru diversificarea meniului în familie
Adună familia și votați ce bucătărie vreți să experimentați. Poate ceva tradițional, poate thailandez sau chinezesc, italian sau francez. Puteți combina preparate din mai multe bucătării. Limita e dictată doar de voi!
O familie unită într-o lume fragmentată. 8 activități de reconectare ce merită testate
Apoi stabiliți împreună roluri și schimbați-le de la săptămână la săptămână. De exemplu: unul poate fi azi bucătar, data viitoare ajutor de bucătar. Altul poate fi acum stilist și să se ocupe de aranjatul mesei și pregătirea ținutelor și data viitoare dj (atmosfera trebuie creată și întreținută cum se cuvine). Jucați-vă cu asta!
Orice activitate, cât de banală, poate deveni un catalizator al apropierii autentice.
Să ne gândim la clasicele ieșiri în parc sau drumeții pe munte. Hai să le dăm și lor puțină culoare. Să le atribuim și alte caracteristici decât cele deja știute. Asemeni cinei tematice, și aici pot fi date roluri, pe rând, fiecărui membru. Se poate, prin tragere la sorț, să se delege un prim lider, care să aleagă locația, ce se va mânca, ce culoare va avea familia, ce cântece se vor cânta, etc.
Și totuși, dacă poți face mai mult decât clasic, de ce te-ai opri aici?
Jocul este unul dintre cei mai buni aliați când vine vorba de relații. Când ne jucăm, punem deoparte grijile cotidiene și ne concentrăm pe a ne bucura de compania celor dragi. Pe lângă crearea de amintiri, joaca ne provoacă să ridicăm bariere și să ne privim unii pe ceilalți. Așa că, ar fi fain să testezi și:
Ora artistului
Părintele (sau toți membrii familiei) scrie pe bilețele întrebări precum: ce emoție simt acum, ce m-a făcut fericit astăzi/săptămâna asta, ce mă sperie, ce îmi place să mănânc, ce culoare mă bucură astăzi, dacă aș fi un animal cum aș arăta, dacă familia mea ar fi personaje dintr-o poveste, cum ar arăta, etc. Se adaugă într-un bol, apoi, în ordinea crescătoare vârstei, se extrage câte un bilețel. Primul citește grupului întrebarea și fiecare în parte își începe opera de artă ce imortalizează propriul răspuns. Puteți picta, desena, lipi sau scrie.
La final, lucrările se expun și supun „criticilor”. Fiecare își dă cu părerea privind intenția autorului, care va explica ultimul ce a vrut să spună. Dacă rămâne timp, se va trece la următorul bilețel. Altfel, bilețelele extrase se vor pune la vedere, pe frigider de exemplu, urmând a fi folosite la următoarea rundă de joc. Bolul se pune la păstrare pentru următoarele colecții de artă ale familiei.
Vise colorate
Păstrând aproape creativitatea, o altă activitate menită să reconecteze membrii familiei este crearea unui vision board. O dată la 3 – 6 luni, familia își dă întâlnire în sufragerie și încep să discute statusul curent al casei, apoi dorințele pentru viitor. Se pot aduce în discuție nu doar întregul ci și părțile componente. Adică, puteți dezbate visurile comune, și deci identifica valorile ce vă leagă, dar și țelurile individuale, și modul în care fiecare poate contribui la atingerea mai rapidă a obiectivului. După care, evident, se va trece la joacă. Se vor aduna materiale (poze, citate, desene, culori, țesături, etc) și se vor așeza în noul vostru tablou de familie.
Curcubeul curios
Aici intrăm mai apăsat pe tărâmul emoțiilor. Lăsăm lucrul manual de-o parte și plusăm pe comunicare. Și totuși, de ce curcubeu? Păi, e mai fain și simplu când există culoare în jur. Așadar, se vor aduna de prin casă o serie de obiecte de culori diferite. Fiecare culoare reprezintă o emoție.
Familia se așează în cerc în jurul lor, iar cel mai bătr… longeviv al casei va alege un obiect pe care îl va pasa celui din dreapta sa, imediat după ce povestește o întâmplare (de preferat recentă) în care a simțit acea emoție. După ce obiectul revine în mâna celui de la care a plecat, următorul pe lista celor vârstnici va alege un obiect și activitatea se reia.
Vezi și: Cum implementezi o rutină de comunicare în familie
Vedeta momentului
Dacă tot visăm la imaginea din filme, ce-ar fi să o recreăm la propriu? Dar nu scena, ci campania de promovare. Știi doar interviurile de cunoaștere a protagoniștilor, nu?
Provoacă familia la o sesiune de Q&A. Fiecare membru al familiei scrie pe bilețele anonime cele mai arzătoare curiozități despre ceilalți. De pildă:
- Pentru mama sau tata – Care a fost cea mai mare frică a ta când erai adolescent?, Ce îți plăcea cel mai mult să faci când erai copil?, Ce secret ai păstrat față de bunica?, Ce te bucură / te supără la job?, Ce apreciezi cel mai mult la copiii tăi?, Ai fost dezamăgit de vre-un membru al familiei, cine și când?
- Pentru copii – Ce activitate îți place cel mai tare să o faci când ești singur?, Cu ce animal ai asocia fiecare mebru al familiei?, Cum ai caracteriza fiecare membru al familei folosind un singur cuvânt?, Ce apreciezi la cea/cel mai bun prieten al tău?, Dacă întâmpini o problemă la școală, cui îi ceri prima dată ajutorul?, Ce cadou ai vrea să-ți aducă Moș Crăciun (glumesc!). Aceste bilețele vor fi adunate apoi în boluri separate și împărțite posesorilor de drept. După care, pe rând, vor intra în rolul vedetei și vor răspunde reporterilor curioși.
Jurnalul casei
Și totuși, dacă familia nu simte să se deschidă atât de repede și ușor, există și varianta mai soft. Spre exemplu scrisul de mână poate fi o opțiune mai viabilă. Ce e de făcut? Se va lua un caiet și se va lăsa în cel mai circulat loc din casă.
Pentru început, acesta poate fi limitat la o foaie albă deschisă la a primi orice, oricând. Adică, timp de o lună, caietul să fie acel spațiu gol, unde fiecare să scrie sau să deseneze orice, oricând simte. Conținutul va fi citit și discutat în cadrul unei întâlniri de familie, stabilite înainte.
În timp, se pot adăuga treptat afirmații deschise precum: Sunt recunoscător pentru…, Mă sperie gândul că…, Mama/Tata/Fratele/Sora m-a supărat/bucurat cu…, Aș vrea să pot spune cu voce tare…, etc. și discutate la un timp mai scurt, cum ar fi o săptămână. Această idee este poate cea mai eficientă metodă prin care să rămâi la curent cu schimbările din viața fiecărui membru, în cazul în care timpul împreună este extrem de limitat.
Seara transformărilor
Bolurile își fac iar apariția în procesul nostru de reconectare, însă de această dată cu un alt tip de conținut, unul mai jucăuș decât toate. Despre ce vorbim?
Se vor aduce două boluri, unul va conține bilețele cu numele membrilor de familie, iar celălalt cu diverse situații de viață sau imaginare. Cel mai tânăr și cel mai în vârstă membru al familiei vor da startul jocului. Fiecare extrage câte un bilețel din primul bol (cel care îi va dicta rolul), iar cel mai mic dintre ei va extrage suplimentar un bilet din al doilea (cel care dictează situația).
Timp de 3 minute cei doi vor improviza conform indicațiilor din bilețele, spre distracția celorlalți membri rămași spectatori. Jocul se termină când fiecare membru al familei a participat la improvizație cu fiecare dintre cei prezenți.
Această activitate dă șansa fiecăruia să se vadă prin ochii celorlalți și provoacă la introspecție. Mai mult, dacă există suficientă deschidere, concluziile prestațiilor pot fi dezbătute la final, pentru a face și o analiză comună a punctelor forte și slabe a fiecărui membru în parte.
Gânduri de final
Oricare activitate din cele mai sus menționate poate fi câștigătoare în construirea podului dintre suflete. Asta pe de-o parte. Pe de alta, pot fi foarte rapid pierzătoare în favoarea uneia nouă inventată de tine și de familia ta. Scorul contează mai puțin, ideea este să înțelegem că reconectarea se întâmplă doar atunci când există implicare, când fiecare își dorește să vadă și să înțeleagă persoana de lângă el. Când se oprește fuga și se dă voie privirilor să se întrepătrundă, atunci apare lumina și se naște sensul.
Mădălina Costache
URMĂREȘTE ȘI: