Persoanele care au o rezistență ridicată valorifică feedbackul și recunoașterea. Ele folosesc cuvintele de recunoaștere ca criteriu pentru a măsura cât de bine (sau nu) se descurcă la locul de muncă. Sau cât de bine își îndeplinesc sarcinile acasă. Transmisă într-o formă corectă, recunoașterea este importantă pentru angajați. Este un puternic motivator.
Cu toate acestea, de prea multe ori liderii fie trec cu vederea oportunitățile de a acorda recunoaștere, fie și-au contaminat relațiile cu angajații prin critici dure. Recunoașterea contribuțiilor pozitive este rareori auzită. O altă eroare pe care liderii o fac este să acorde angajaților premii de recunoaștere pentru a le marca nivelul de muncă. Aceste metode devin adesea eforturi simbolice și îi lasă în afara sferei recunoașterii pe mulți angajați merituoși și muncitori. Prin urmare, este important să înveți cum să acorzi recunoaștere la momentul potrivit, în modul potrivit.
REZULTATUL RECUNOAȘTERII NEGATIVE
Ia în considerare următoarea abordare ineficientă:
Andrei a rămas până târziu la birou să termine un raport. A doua zi dimineață, șeful l-a chemat în biroul lui. Acesta a subliniat imediat o serie de erori:
„Datele pe care le-ai extras sunt parțial incorecte. Concluzia ta nu poate fi validată din cauza acestei erori. Ai scris greșit prenumele domnului Horia. Poți face corecturile în următoarea jumătate de oră? Trebuie să scoatem acest raport astăzi!”.
Șeful a fost real, sincer și logic. Totuși, Andrei a plecat cu energie scăzută, simțindu-se criticat, neapreciat și nesemnificativ. De asemenea, a simțit un strop de rușine, asemănător cu atunci când era un copil și mama lui îl certa. Apoi, a început să se gândească la a-și da demisia.
Reacția lui Andrei poate părea extremă, dar teama de respingere este de fapt trăită de cei mai mulți dintre noi. Din unele cercetări reiese modul în care, ca adulți, trăim din nou dezamăgiri și traume din copilăria noastră. Chiar și micile răni, cum ar fi experiența lui Andrei cu șeful lui, pot provoca sentimente de respingere. Acest lucru este valabil mai ales atunci când nu experimentăm recunoașterea de bază.
Recunoașterea este importantă: PUTEREA APRECIERII
Modul în care criticăm și cum îi recunoaștem pe ceilalți sunt comportamente învățate. Unii manageri, părinți și lideri au în mod natural o imagine de ansamblu și o minte critică. Pot preveni cu ușurință multe probleme neprevăzute și pot corecta acțiunile altora. Cu toate acestea, prea multă dezaprobare poate distruge conexiunea, entuziasmul, productivitatea, loialitatea și stima de sine. Nu vrem cu toții să fim văzuți, auziți și recunoscuți pentru eforturile noastre? Pentru asta recunoașterea este importantă!
După cum spune Susan Heathfield, specialist în resurse umane, “Oamenii care se simt apreciați sunt mai pozitivi în ceea ce privește stima de sine și capacitatea lor de a contribui.”
Convingerea ei este susținută de cercetări. O dizertație de la Universitatea Benedictine din 2000, numită „Interogare apreciativă” a concluzionat. Lucrătorii care s-au simțit apreciați de conducere erau cu 52% mai puțin probabil să caute un loc de muncă diferit. Banii pot fi un factor important în menținerea lucrătorilor fericiți și angajați față de angajatori, dar la fel sunt și factorii umani, cum ar fi prețuirea.
S-a spus în multe feluri că „Cei cu autoritate poartă mai multă responsabilitate”. Drept urmare, cei care au mai multă influență și putere asupra celorlalți, fie ei lideri, manageri sau părinți, pot face mai mult rău prin critici sau pot face mai mult bine prin încurajări și validare.
MODUL CORECT DE A OFERI FEEDBACK
Iată 10 moduri responsabile de a acorda recunoaștere celorlalți, indiferent că este la serviciu, acasă sau în comunitatea ta:
1. Filtrează comentariile critice întrebându-te ce trebuie să audă oamenii cu adevărat pentru a funcționa cel mai bine.
2. Minimizează cuvintele negative precum “nu pot”, „dar nu”, „niciodată”, „ar trebui” și „imposibil”.
3. Ai grijă să nu îți adresezi sintagmele ”e greșit”, “ești incompetent” sau „ești de vină”.
4. Amintește-ți că majoritatea dintre noi facem tot ce putem.
5. Ascultă mai întâi pentru a discerne ce se întâmplă cu cealaltă persoană.
6. Recunoaște ce simt ceilalți. Niciodată nu au dreptate, dar totuși niciodată nu spun ceva greșit.
7. Recunoaște cele mai bune intenții ale oamenilor. Dacă nu știi ce au vrut, gândește-te că intențiile lor au fost cele mai bune.
8. Notează și comentează realizările și punctele forte ale oamenilor.
9. Acționează ca și cum ai fi o majoretă sau un antrenor pentru ei.
10. Folosește expresiile de recunoaștere și încurajare, cum ar fi:
- „Apreciez efortul tău.”
- „Îți mulțumesc pentru timpul și contribuția acordată.”
- „Îmi place nerăbdarea ta.”
- „Cred că ai depus mult efort în asta.”
- „Îmi imaginez că acest proiect a fost dificil pentru tine.”
- „Meriți câteva sugestii utile.”
- „Văd că ai investit mult timp lucrând la asta.”
Șeful lui Andrei ar putea sprijini angajații împărtășind câteva cuvinte pozitive de recunoaștere.
„Îți mulțumesc, Andrei, că ai rămas până târziu pentru a termina acest raport. Mi-ai depășit așteptările. Apreciez angajamentul tău.” Apoi ar putea adăuga: „Aș dori să discut despre câteva modificări ale raportului înainte de a-l transmite clientului”.
Am stabilit că recunoașterea este importantă. Acum, gândește-te! Care sunt experiențele tale vizavi de acest subiect? Ai primit sau ai oferit recunoaștere?