Eșecul este o parte naturală și firească din viață, fie ea personală sau profesională.
Se întâmplă să nu obținem rezultatul dorit la un examen pentru care ne-am pregătit mult.
Deși înțelegem cum funcționează mâncatul emoțional și am început să ne schimbăm relația cu mâncarea, tot mai dăm rateuri din când în când.
Ne-am deschis de curând o afacere, iar rezultatele de la finalul unor zile sunt atât de copleșitoare, încât aproape că ne vine să renunțăm.
Ne-am propus să ne schimbăm modul de a comunica, să devenim mai receptivi, dar uneori ne surprindem neatenți la ce au ceilalți să ne spună sau furioși din cauza lucrurilor pe care tocmai le-am auzit.
Eșecul are, după cum putem vedea, diferite nuanțe, iar în funcție de obiectivele propuse – poate înseamna altceva pentru fiecare dintre noi.
Cu cât obiectivul stabilit are o importanță mai mare pentru noi, cu atât neatingerea lui sau obstacolele de care ne lovim pe parcursul călătoriei sunt mai dureroase sau mai greu de depășit.
Însă, indiferent de intensitatea eșecului prin care trecem, este important să-l integrăm ca pe o parte naturală în viața noastră. Să-l normalizăm. Să nu îl mai simțim ca pe o presiune constantă. Să nu ne blocăm în el.
Iată cum să gestionăm eșecul într-un mod sănătos din punct de vedere emoțional:
Blândețea față de noi înșine
Cu cât suntem mai autocritici și tindem sa ne pedepsim mai aspru, cu atât trăirea eșecului va fi mai inconfortabilă și mai dureroasă. În general, autocritica este strâns legată de nevoia constantă și acută de perfecțiune, care ne determină să facem lucrurile, de fiecare dată, fără cusur – o așteptare nerealistă, de altfel.
Când nu reușim să atingem un anumit obiectiv, simțim că nu suntem suficient de buni și ne autoînvinovățim, fără să luăm, însă, în calcul că obiectivul stabilit nu era, poate, realist. Percepem eșecul trăit ca pe un mod prin care ni se transmite că nu suntem suficienți.
Pe de altă parte, dacă învățăm să ne tratăm cu blândețe, este mai ușor să acceptăm eșecul ca pe o parte naturală a vieții, iar în loc să ne mustrăm încontinuu: ne putem concentra asupra lucrurilor care ne-au dus în direcția aceasta.
Să analizăm o situație concretă: până de curând nu făceam deloc mișcare, iar dintr-odată ne-am propus să facem exerciții timp de două ore în fiecare zi, după care am renunțat și, implicit, am simțit că trăit un eșec.
În loc să ne învinovățim că nu suntem capabili să ne atingem obiectivele, deși vrem să avem un stil de viață mai sănătos, am putea să analizăm situația obiectiv și să conștientizăm care sunt factorii care ne-au împiedicat: poate că am ales o durată zilnică prea mare sau poate că am ales niște exerciții care nu ne fac plăcere. Așadar, nu am setat un obiectiv realist pentru punctul vieții în care ne aflăm acum.
Conectarea la propriile emoții
Experimentarea unui eșec ne face să simțim furie, tristețe, frică – așadar, emoții care provoacă disconfort, motiv pentru care fugim cel mai adesea de ele, cu atât mai mult dacă obișnuiam să procedăm la fel în copilărie. Fuga de propriile emoții nu ne ajută, însă, să acceptăm și să integrăm eșecul ca parte naturală a vieții, ci dimpotrivă.
Cu cât ne ascundem mai mult de propriile emoții și cu cât le ascundem mai mult de cei dragi, susținând că suntem bine, cu atât ne va fi mai dificil să gestionăm eșecul. În schimb, dacă ne dăm voie să trăim emoțiile pur și simplu, să scriem despre ele în jurnal sau să vorbim cu cineva apropiat despre ceea ce simțim, vom gestiona mai ușor eșecul și, implicit, bagajul emoțional care îl însoțește.
Analizarea și schimbarea credințelor despre eșec
Modul în care ne raportăm la eșec are la bază credințe adânc înrădăcinate în mintea noastră, unele dintre ele încă din perioada copilăriei. De pildă, dacă am simțit presiunea de a lua mereu nota maximă la școală, iar o notă mai mică de 10 era, din start, un eșec colosal, continuăm să păstrăm aceeași credință, doar că în alte contexte, și în viața de adulți.
De aceea, reacționăm negativ când primim un feedback constructiv la locul de muncă sau de la un prieten apropiat, așa cum devenim imediat defensivi când partenerul/partenera își exprimă despre noi un punct de vedere mai puțin confortabil.
Putem, însă, să ne schimbăm perspectiva asupra eșecului. Putem schimba acele credințe adânc înrădăcinate în mintea noastră. Important este să le conștientizăm, să înțelegem de unde pleacă modul actual de raportare la eșec, iar de acolo – să începem să exersăm zi de zi, până ce ajungem să ne obișnuim cu ideea că eșecul este perfect natural și că trăirea unui eșec nu înseamnă nicidecum că suntem mai puțin valoroși, mai puțin competenți, mai puțin buni. Este, pur și simplu, o parte din călătoria de dezvoltare a fiecăruia dintre noi.
Redirecționarea atenției de la ceilalți – către noi
Tendința de a ne compara propriile eșecuri, unele doar închipuite, cu succesele celor din jur nostru, fie ei apropiați sau persoane din mediul online pe care le admirăm, este dăunătoare pe termen lung.
Obiectivele comune nu înseamnă nicidecum călătorii identice.
Să zicem că noi și cei mai buni prieteni ai noștri ne-am propus, în aceeași zi, să începem să facem sport. Deși ei reușesc să facă două ore în fiecare zi, iar noi – doar o oră, acest lucru nu înseamnă că ei trăiesc un succes, iar noi – un eșec.
Fiecare dintre noi are propriul mod de a integra un obicei în viața de zi cu zi. Fiecare are propria călătorie de dezvoltare. Singurul parcurs pe care ar trebui să-l analizăm este al nostru.
Asumarea responsabilității
Pentru a putea învăța ceva dintr-un eșec și pentru a-l transforma într-o oportunitate de dezvoltare, este esențial să ne asumăm, într-un mod realist, responsabilitatea.
Să ne întoarcem la exemplul cu obiectivul de a face sport câte două ore în fiecare zi, deși noi nu am mai făcut niciodată mișcare până în acel punct. În momentul în care ne confruntăm cu eșecul (în acest caz, renunțarea la sport după doar o săptămână), este important să și analizăm contribuția noastră și să ne-o asumăm.
Într-o astfel de situație, ne-am putea da seama că ne-am raportat, din start, într-un mod nerealist la integrarea unui obicei cu totul nou în viața de zi cu zi și ne-am ales o intensitate sau o durată prea mare a exercițiilor zilnice.
Este important să reținem două lucruri legate de asumarea responsabilității: în primul rând, ea și blândețea față de noi înșine nu se exclud reciproc; în al doilea rând, este necesară pentru a ne da seama cum putem face lucrurile mai bine în viitor – așadar, pentru a ne învăța lecția.
În exemplul anterior, lecția constă în înțelegerea faptului că integrarea firească a oricărui obicei nou are la bază stabilirea unor obiective realiste, tangibile și că orice schimbare importantă începe cu pași mai mici, dar siguri.
Gând de final
Așadar, chiar dacă un eșec nu este o experiență confortabilă, putem învăța să-l gestionăm din punct de vedere emoțional și să integrăm înlăuntrul nostru ideea conform căreia eșecul este o parte firească a vieții.
Adelina Bălan