Hărțuirea stradală nu este doar despre o privire insistentă sau o remarcă deplasată. Este despre teamă. Despre acel moment în care simți cum ți se strânge stomacul și îți grăbești pașii, sperând că persoana din spatele tău nu se apropie. Este despre cum, într-o zi obișnuită, cineva decide că are dreptul să îți invadeze spațiul, corpul sau liniștea. Și tu rămâi cu întrebarea: „Oare exagerez sau chiar a fost prea mult?”
Ce înseamnă cu adevărat hărțuirea stradală?
Hărțuirea stradală nu e o glumă, nu e un flirt și cu siguranță nu e un compliment. Este o formă de violență care începe cu o frază aruncată „în joacă” și poate ajunge la fapte mult mai grave. Se poate observa prin a evita să porți o rochie anume pentru că atrage „atenție nedorită”. Sau să-ți schimbi traseul zilnic doar pentru a nu merge pe un anume drum sau o anumită zonă. Poți să înveți, fără să vrei, să fii atentă la orice mișcare. Pentru că într-un oraș care ar trebui să-ți ofere libertate, tu înveți să te ascunzi.
De ce trebuie să vorbim despre hărțuirea stradală?
Pentru că ai nevoie să știi că nu ești singură. Poate ți s-a spus că „așa sunt unii bărbați” sau că „ar trebui să iei ca un compliment”. Dar ce fel de compliment îți lasă inima bătând mai tare de frică? Tăcerea perpetuează abuzul. Când începem să vorbim despre hărțuirea stradală, dăm glas unei dureri ascunse de prea mult timp. Nu pentru a ne plânge, ci pentru a cere dreptul elementar la siguranță și demnitate.
Când vorbele devin pericol
Totul începe subtil: un claxon, un fluierat, o remarcă vulgară. Te prefaci că nu auzi, că nu te afectează, dar inima ta știe adevărul. Uneori aceste gesturi se opresc acolo. Alteori se transformă în urmărire, intimidare sau chiar agresiune fizică. Problema este că normalizăm prea ușor aceste comportamente. „Așa e în oraș”, ni se spune. Dar nu, nu așa trebuie să fie. Strada nu este a agresorilor, ci a tuturor. Și tu ai dreptul să te simți în siguranță când mergi spre casă.
Ce poți face când te lovești de hărțuirea stradală?
În primul rând, ai voie să fii furioasă, speriată sau obosită de astfel de momente. Emoțiile tale sunt valide. Când ești martor, chiar și o simplă întrebare: „Ești bine?” poate face diferența. Dacă ai trecut printr-o experiență de hărțuire stradală, vorbește despre ea. Cu un prieten, cu cineva de încredere sau într-un spațiu sigur. Nu ești slabă, nu ești vinovată și nu trebuie să îți schimbi tu comportamentul. Schimbarea trebuie să vină din societate, nu din felul în care îți porți blugii sau rochia.
Hărțuirea stradală nu e o excepție, e o epidemie tăcută care afectează vieți, zi de zi. Fiecare comentariu, fiecare gest „în glumă” lasă urme invizibile, dar reale. Când alegi să recunoști, să vorbești și să reacționezi, contribui la o lume în care respectul nu mai este o cerere, ci o condiție de bază. Hărțuirea stradală nu trebuie ignorată, minimalizată sau scuzață. Meriți să fii în siguranță, în orice loc, la orice oră.
Citește și…