Mândrie, compasiune, invidie, melancolie… Ce sentiment te invadează astăzi? Stările de spirit sunt mai subtile decât emoțiile, dar ne pot afecta foarte mult. Le putem reprima, le ascundem sau le respingem, dar ne vom respinge umanitatea. A fi conștienți de ele ne va ajuta să fim în echilibru.
Stările, spre deosebire de emoțiile primare, sunt mai puțin intense, dar mai durabile și mai influente; Ele pot părea discrete, ușor de uitat, dar le subestimăm puterea și influența, capabile să ne strice ziua…
Viața noastră este colorată de micile nuanțe ale sufletului. Starile de spirit precum melancolia sau buna dispozitie ne influenteaza mai mult decat marile emotii. Toate ne învață ceva, de aceea este important să le acceptăm și să le iubim. Pentru că ele sunt, până la urmă, sentimentele și senzațiile care ne umanizează.
Care sunt diferențele între stările de spirit și emoții
Mândria, compasiunea, invidia, melancolia… Am putea defini stările sufletești drept conținuturi mentale – conștiente sau inconștiente – în care se amestecă stări ale corpului, emoții subtile și gânduri automate.
Rolul pe care îl joacă și influența lor asupra a ceea ce suntem și a ceea ce facem este imens. Dar le acordăm puțină atenție. Cu toate astea le putem aborda, întrucât ne oferă informații foarte valoroase.
Stările de spirit nu au neapărat un obiect precis precum emoțiile. Ceea ce nu înseamnă că sunt lipsite de cauză, dar că acest lucru nu este atât de evident. În general, emoțiile sunt un „răspuns” la ceva care „vine” din exterior; stările de spirit, pe de altă parte, ne pot copleși și din interior, să fie autoproduse. Emoțiile radicalizează și simplifică percepția noastră asupra evenimentelor; stările de spirit o complică, dar o fac mai subtilă.
Emoțiile sunt „agitatori sociali” care ne modifică relația cu ceilalți și cu lumea si, la pol opus, stările de spirit sunt „agitatori interni” care ne modifică relația cu noi înșine și viziunea noastră despre lume – ceea ce ne poate determina să schimbăm multe lucruri, dar într-un mod mai lent. Emoțiile ne conduc către acțiunea externă, iar dispozițiile, în primul rând, spre reflecția internă.
Stările de spirit pot persevera în urma emoțiilor puternice (starea în care ne aflăm după bucurie sau dezamăgire), și pot reprezenta și terenul care le facilitează: întârzierea plății, care favorizează loviturile de tristețe și de melancolie; resentimentele pe care le pregătesc valuri de furie; panica care izbucnește pe un fond de anxietate. Mai întâi vin norii gri și apoi se declanșează furtuna… Dar esența meteorologiei noastre mentale se bazează mai mult pe stări de spirit: la urma urmei, petrecem puțin timp sub influența furiei și mult mai mult sub influența emoțiilor noastre.
Cum știm că starea de dispoziție ne invadează
Stările noastre sunt mereu acolo, ca un zgomot de fond, dar pentru a le percepe este necesar să ne oprim și să ascultăm; de parcă ne-am plimba prin pădure și ne-am opri să ascultăm: atunci vom percepe zgomotul vântului, zgomotul copacilor care se mișcă, ciripitul păsărilor…
Oprirea pentru a asculta murmurul din noi este de obicei suficient la început; Dacă vrem să mergem mai departe, va fi necesar să învățăm să ascultăm și să ne observăm mai bine stările de spirit, folosind, de exemplu, meditația.
Meditația zen, tocmai, ne oferă o frumoasă metaforă. Putem observa stările noastre stând aproape de ele, ca un trecător care intră într-o cascadă și rămâne la adăpost, între stâncă și apa care cade cu forță, tremurând puțin, dar ferit și într-un loc privilegiat. .
Unul dintre scopurile meditației numite „mindfulness” este tocmai acela de a sta deoparte pentru o clipă și de a privi stările de spirit, de a le înțelege… dar fără a încerca să le oprești fluxul. Poate cineva opri apa dintr-o cascadă?
Descoperă și Cele 7 atitudini ale meditației mindfulness
Acum că știm ce este o stare de spirit, ne putem întreba ce le deosebește de o emoție. Răspunsul ar putea fi că starea de spirit este un fel de văr evoluat și civilizat al emoțiilor care au devenit mai învechite. Sunt, ca să spunem așa, emoții subtile.