Terapia cognitivă a apărut la sfârșitul anilor 1960, pe fondul creșterii popularității abordărilor axate pe cogniție ale sănătății mintale.
Dr. Aaron Beck a dezvoltat teoria fundamentală a terapiei cognitive în timp ce a testat ipotezele psihanalizei freudiene asupra pacienților cu depresie clinică. El a descoperit analizând discursul acienților și descrierea viselor acestora că depresia lor a fost asociată cu credințe adânc înrădăcinate cu privire la eșec și înfrângere. Aceste convingeri i-au determinat pe pacienți să facă automat presupuneri negative despre viața lor. Astfel depresia lor fiind precipitată și menținută.
Totodată, un lucru extrem de important, Beck și-a dat seama că aceste credințe ar putea fi identificate și „captate” direct prin examinarea răspunsurilor automate ale pacientului și urmărirea acestora până la sursa lor. Puțin derutant? Așteaptă puțin și vei înțelege de ce această istorisire și mai cu seamă ce schimbare majoră aduce în psihologie.
Ei bine, făcând această asociere, Dr. Beck a putut identifica cu adevărat sursa problemei pacienților săi. Astfel, reușind să corecteze real comportamentul oamenilor, punând capăt ciclului depresiv de auto-întreținere condus de ipoteze automate legate de credințe. Și, întrucât țintele și rezultatele terapeutice implicate în acest proces sunt de natură cognitivă, el a numit această tehnică „Terapia cognitivă”.
Terapia cognitivă vs terapia cognitiv-comportamentală
Este adevărat că cele două sunt foarte asemănătoare însă ele nu ar trebui considerate sinonime sau utilizate în mod interschimbabil.
Terapia cognitivă este o tehnică terapeutică care se concentrează pe identificarea și remedierea credințelor negative și a presupunerilor automate care contribuie la o stare proastă (sau nesănătoasă clinic) de sănătate mintală.
CBT cuprinde o gamă largă de tehnici care cuprind terapia cognitivă.
Terapia cognitiv-comportamentală se referă la orice tehnică care se concentrează pe realizarea schimbării comportamentale prin schimbarea proceselor de gândire disfuncționale și utilizarea relației dintre gânduri și comportamente ca instrument terapeutic.
Tehnicile CBT pot fi concentrate mai mult sau mai puțin pe elementele cognitive sau comportamentale. Asta în funcție de ipotezele teoretice specifice ale tehnicii și naturii clientului.
Pe scurt:
- CBT se referă la o varietate de tehnici în care scopul este de a schimba comportamentul pentru a schimba gândurile și invers.
- Terapia cognitivă este o tehnică specifică în care scopul este de a schimba gândurile de dragul schimbării gândurilor.
Psihoterapia vs terapia cognitivă
Psihoterapia și terapia cognitivă pot părea să aibă conotații similare. Doar „psihicul” (ca rădăcină a psihoterapiei) și „cogniția” sunt în mare măsură sinonime. Cu toate acestea, există o diferență ce trebuie luată în calcul.
- Terapia cognitivă se referă la o tehnică specifică.
- Psihoterapia este un termen foarte general care se referă la o varietate de metode care cuprind CBT.
Gânduri de final
Unele tehnici psihoterapeutice sunt mai puțin preocupate de metode empirice și de conținut. Asta pentru a adopta o abordare umanistă sau psihanalitică mai fluidă. Însă, terapia cognitivă presupune un cadru empiric care se preocupă doar de fenomene cognitive. Folosind tehnici științifice, aceasta rezolvă acele convingeri care se manifestă transparent ca procese de gândire automate.
Mădălina Costache