Cum să ne fure amintirea? O poză nu înseamnă o amintire? Ba da, fotografiile, de regulă, sunt făcute pentru a surprinde clipele dragi din viața unui om. Cu toate acestea, pozele ne fură amintirile și vom detalia mai jos “de ce” și “cum”.
Încă de la apariția aparatului foto, oamenii l-au îmbrățișat cu mare deschidere. Nu mai era necesar să stai ore în șir nemișcat pentru a rămâne cu imaginea unui moment special. Puteai avea „tabloul” rapid, făcut chiar de tine, fără talentul sau priceperea unui pictor. Pe lângă economia de timp, puteai avea zeci sau sute de cadre în album, nu doar unul singur pe perete. Magic, nu?
Aparatul de fotografiat a fost cu adevărat o invenție revoluționară de care ne bucurăm și în prezent. Este minunat să știi că poți revedea oricând acel moment special din viața ta. Nu-ți mai faci griji că ai putea uita ceva. Surprinză! Fix aceasta este problema!
De ce pozele ne fură amintirile?
Un studiu recent a arătat faptul că fotografiile ne pot înrăutății memoria.
Profesoara de psihologie, Linda Hnekel, a trimis un grup de studenți la muzeul de artă. Aceștia au avut de admirat 30 de opere. Jumătate dintre ele au fost privite de către participanți, iar restul au fost doar fotografiate.
Atenție! Studenții au petrecut același timp la fiecare operă în parte. Fie că făceau poze sau priveau, minutele petrecute în fața operei de artă au fost aceleași.
Rezultatul a fost surprinzător în momentul în care li s-a cerut să povestească ceea ce au văzut. Majoritatea și-au amintit mai puține opere pozate decât privite. Detaliile celor fotografiate fiind aproape în totalitate neamintite de studenți.
Te întrebi „de ce”? Pentru că ei ca și tine în momentul în care faci o poză, nu au mai fost prezenți. Atenția este ațintită doar detaliilor de tip: încadrare, lumină sau „cum să prinzi oamenii cu ochii deschiși”. Prin urmare, creierul nu mai înregistrează în memorie ce tocmai ai văzut.
În clipa în care faci o poză, mintea ta deja aruncă la coș ce tocmai ai fotografiat.
Cum se întâmplă asta?
Pozele ne fură amintirile pentru că noi le dăm sarcina de a le păstra.
Credem că făcând o fotografie, avem tot ce ne trebuie în aparat, însă realitatea este alta. Noi îi pasăm rapid sarcina de a memora momentul, dar el nu poate face asta în adevăratul sens al cuvântului.
O cameră prinde doar o imagine statică, omul vede și trăiește întreg momentul. Când te uiți la ce ai în față, vezi mai mult decât forme și culori. Vezi viața! Simți energia locului!
Gândește-te numai la ultima ploaie de vară. Poate i-ai făcut poză, mai ales dacă pe cer se zărea și un curcubeu. Ce-ți mai amintești de atunci? Erai cu cineva, despre ce vorbeați, ce emoții trăiai? Ai atins picurii de apă, îți mai amintești cum curgeau ei pe frunze sau pe geam? Probabil că multe din aceste întrebări rămân fără un răspuns detaliat. Asta pentru că pozeșe ne fură prezentul.
Poate nu realizezi în primele secunde, însă cu timpul amintirile tale dispar. Ai o poză și cam atât. Câte sunt acum în telefonul tău? O mie, două mii de fotografii? Probabil ai și uitat jumătate din ele. Dacă nu-ți acorzi timp să trăiești, uiți totul. Ai grijă de amintirile tale! Lasă-ți ochii să privească mai mult ce au în jur, nu ecranul.