Site icon Fain si Simplu

Cum se manifestă și cum se tratează anxietatea

anxietate_fain_simplu

Nu există oameni pe care să nu-i îngrijoreze nimic. Este absolut normal ca, într-un moment care presupune schimbare în viața noastră precum o căsătorie sau un divorț, să resimțim o oarecare anxietate. Este de asemenea natural să fim anxioși înaintea unui interviu de angajare, a unui examen sau a unui concurs. Când devine anxietatea o problemă care necesită ajutor de specialitate, ne spune psihologul și psihanalistul Violeta Dincă.

Care sunt factorii declanșatori ai anxietății?

Pentru fiecare dintre noi răspunsul este diferit. În funcție de istoricul individual, de modul de funcționare pe care ni l-am construit de-a lungul timpului, de specificul mediului în care am crescut și al celui în care activăm în prezent, aceiași stimuli ne pot activa anxietate în diverse grade, unora dintre noi anxietate intensă, altora gestionabilă, altora aproape deloc.

Cum știm dacă suferim de anxietate?

Oamenii sunt ființe profund anxioase, anxietatea e, deci, o trăire general umană, nicidecum un semn de boală; anxietatea devine o problemă în cazurile în care ajunge să se resimtă ca fiind copleșitoare, pe termen lung, dificil sau chiar imposibil de gestionat fără ajutor; când ajunge să ne blocheze, să ne împiedice să desfășurăm activități în care, în trecut, ne implicam fără probleme, ba chiar cu plăcere sau bucurie. În astfel de cazuri, putem începe să ne gândim la o posibilă tulburare de anxietate și să căutăm ajutor.
Care este diferența dintre anxietate, stres și frică?

În principiu, frica are un obiect care ne este relativ ușor de identificat: mi-e frică de o persoană pe care o percep ca fiind potențial periculoasă, de un animal care pare agresiv, mi-e frică să nu dezamăgesc sau să nu rănesc, prin acțiunile mele, anumite persoane, să nu pierd un obiect sau o ființă dragă, sau mi-e frică, pur și simplu, în situații în care e absolut firesc să-mi fie frică: în situații riscante, în cazul în care am făcut o greșeală semnificativă care știu că va avea repercusiuni semnificative etc. Stresul este o stare de hipersolicitare fizică și psihică declanșată, de asemenea, de un obiect pe care-l putem identifica: o situație dificilă, de durată mai scurtă sau mai lungă, pe care știm că n-o putem gestiona chiar ușor, acumularea de responsabilități multiple și copleșitoare, implicarea îndelungată și intensă în activități dificile, fără pauze de odihnă și relaxare. Anxietatea este o stare pe care o resimțim fizic și psihic ca pe o senzație de frică dar pentru care nu găsim un motiv limpede sau o stare pe care o resimțim mult mai intens decât ar justifica-o obiectul la care ne putem gândi. E firesc să simt mai mult sau mai puțin frică atunci când ies din casă și știu că voi avea o călătorie lungă cu avionul, mai ales dacă este prima dată, de exemplu, când urmează să urc într-un avion. Dar dacă simt că-mi tremură mâinile și mi se accelerează pulsul de câte ori ies din casă, chiar și în condiții obișnuite, sau mă cuprinde o astfel de stare de frică inexplicabilă în timp ce merg cu metroul spre serviciu, la fel ca-n fiecare zi, sau dacă mă trezesc dimineața cu o astfel de stare, vorbim, cu siguranță, despre anxietate.

Există anxietate și la copii? Cum se manifestă?

Sigur. Anxietatea la copii se manifestă la fel ca și la adulți. Ne putem gândi chiar că, având o experiență de viață mult mai restrânsă decât adulții și mijloace proprii de gestionare a aspectelor realității mult mai reduse decât cele dezvoltate, de-a lungul vieții, de către aceștia, copiii sunt chiar mult mai vulnerabili în fața potențialilor factori declanșatori de anxietate.

În ce constă tratamentul împotriva acestei tulburări?

Tulburarea de anxietate se tratează cu psihoterapie. În cazurile în care este copleșitoare și intensă, făcând foarte dificilă sau imposibilă desfășurarea vieții în condiții normale, inclusiv a implicării constante într-un proces psihoterapeutic, psihoterapia se desfășoară în paralel cu tratamentul medicamentos anxiolitic prescris de un medic psihiatru. Pe măsură ce psihoterapia începe să producă efecte, dozele medicamentoase sunt scăzute progresiv, până la eliminarea treptată a medicației.

E normal să avem episoade de anxietate când traversăm perioade stresante? Cum le gestionăm?

Sigur, e perfect normal. Ceea ce ne ajută să traversăm cu bine perioadele stresante este să ne menținem o stare fizică și psihică bună, printr-un stil de viață cât mai sănătos. Tot ceea ce contribuie la optimizarea acestei stări este binevenit: alimentația sănătoasă, care să ne dea energie, mișcare zilnică (circa 40 de minute de sport sau măcar de plimbare în aer liber), socializarea, dialogurile productive, autentice și valoroase cu semenii, minim o oră pe zi de activități care ne aduc relaxare și bucurie, somn odihnitor de minim 7h pe noapte etc.

Cum afectează anxietatea performanțele profesionale?

La fel ca orice alt tip de discomfort sau suferință fizică și/sau emoțională: putem ajunge să ne simțim insuficient de capabili pentru a ne duce sarcinile la bun sfârșit, devenind, în consecință, mai puțin productivi, în ultimă instanță, insuficient de apți pentru a performa.

Cât dureaza un episod de anxietate care poate fi considerat normal și când e vorba de ceva patologic?

Greu de stabilit o durată specifică. Stările de anxietate pot fi rare, pasagere, sau chiar frecvente, fără să indice o situație patologică ci doar o structură a personalității, și fără ca funcționarea intimă, socială și profesională a individului să fie afectată în mod consistent. E vorba mai degrabă de gradul intensității respectivelor stări. Când anxietatea are o intensitate la care devine debilitantă, împiedicând viața, în toate aspectele ei, sau doar în unele dintre ele, să se desfășoare firesc, putem vorbi despre o tulburare psihică, pentru care este nevoie să căutăm ajutor.

Există oameni care nu sunt niciodată îngrijorați de nimic?

Nu cred. Eu, una, n-am cunoscut astfel de oameni.

Când este nevoie de medicație în această afecțiune?

Atunci când gradul de intensitate al stărilor de anxietate ne face dificilă sau imposibilă gestionarea diverselor aspect ale vieții, în paralel cu o psihoterapie, care poate fi un proces de relativ lungă durată, deci care, vizând rezolvarea conflictelor inconștiente profunde care produc tulburarea, nu ameliorează întotdeauna suficient de prompt și într-o măsură satisfăcătoare toate simptomele.

Ce ne poate ajuta să ne creștem anduranța la situațiile imprevizibile care generează teamă, îngrijorare?

Un proces psihoterapeutic reușit duce, în timp, la creșterea și maturizarea acelor părți ale Eu-lui nostru care au rămas, poate, pe alocuri, infantile deci, neadaptate la realitatea actuală, și la creșterea toleranței la frustrare, anxietate, la acceptarea și gestionarea mai eficientă a diverselor stări emoționale dificile, furia, tristețea etc. În afara procesului terapeutic, ne putem ajuta și singuri prin explorarea mai multor aspecte ale vieții, expunerea la situații noi, care să ne scoată, oricât de puțin și gradual, din comfort. Aș mai adăuga că, în principiu, în spatele oricărei mari frici, stă ascunsă o dorință inconștientă, uneori chiar un mare potențial de plăcere. Cu cât sunt mai îngrijorată de felul în care voi performa la un examen care se apropie, de exemplu, cu atât mai mare este, probabil, dorința mea de a obține un rezultat bun sau foarte bun. În spatele fricii de înălțimi stă, uneori, o mare dorință de succes la nivel înalt, insuficient conștientizată. Sigur, poate fi vorba și despre o fantasmă suicidară inconștientă, dar să rămânem la dorințele cu potențial de plăcere…:) În spatele fricii de zborul cu avionul stă adesea o mare dorință inconștientă de aventură, desprindere, libertate de explorare și autonomie, cu toate plăcerile implicate de obținerea acestor aspecte…

Tulburările de somn asociate anxietății cum se pot trata?

Tulburările de somn pot fi, da, un simptom al anxietății, dar nu văd musai un beneficiu în a-l trata separat de sursa lui, respectiv de anxietatea în sine. Putem, desigur, apela la soluții punctuale, temporare, care să ajute puțin situația, cum ar fi ritualuri liniștitoare înainte de culcare, plimbări, băi calde, citit (parcurgerea rândurilor unei cărți – fizice, nu electronice – are, în sine, un efect hipnotic și relaxant, cu condiția ca lectura să nu fie una hiperantrenantă, care să ne țină “cu sufletul la gură”), ceaiuri din plante cu efect de calmare, masaj, meditație etc, dar evident, nimic din toate acestea nu rezolvă problema de fond. Tratarea unui simptom în mod separat de sursa sa nu duce decât la apariția unor noi simptome de manifestare a respectivei afecțiuni. Mintea noastră inconștientă are o creativitate fără margini…

Luana Dăneț

Foto: Violeta Dincă, Pixabay

 

 

 

Exit mobile version