Site icon Fain si Simplu

Care sunt cele 6 emoții de bază, cum le recunoști și ce să faci atunci când le simți

sursă foto: Pexels

Vindecarea rănilor interioare, schimbările esențiale pe care ne-am dori să le facem in viața noastră, construirea unei relații armonioase cu sinele, precum și a unor relații interpersonale sănătoase depind de înțelegerea propriului univers emoțional. Doar învățând să ne împrietenim cu emoțiile noastre și renunțând la clasificarea lor în emoții pozitive/emoții negative, putem găsi starea de echilibru lăuntric.

Nu de puține ori, însă, se întâmplă să ne neglijăm emoțiile, să le reprimăm pe cele despre care am învățat, cel mai probabil în copilărie, că sunt negative, indezirabile, rușinoase și să fugim, în schimb, după așa-numitele emoții pozitive, cea mai râvnită fiind, cu siguranță, fericirea. În goana continuă după fericire, respingem tristețea, frica, furia, însă anularea acestor emoții – absolut firești, de altfel – prezintă un risc iminent: momentul în care, istoviți de toate emoțiile înmagazinate și neconsumate, le refulăm.

Tocmai de aceea, este sănătos să învățăm să-i dăm spațiul cuvenit fiecărei emoții pe care o simțim. Să stăm cu ea, să nu o judecăm, să nu o alungăm, ci pur și simplu să o observăm, să o acceptăm și să o lăsăm să se consume în ritmul ei – ritm care poate să difere de la o persoană la alta și de la o experiență trăită la alta.

Dar cum putem învăța să trăim în armonie cu propriile emoții? Și ce sunt, în esență, emoțiile? Avem cu adevărat nevoie de emoții? Cum se manifestă ele în corp?

Ce sunt emoțiile?

Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă înlăuntrul nostru atunci când simțim o emoție, este important să știm ce reprezintă, de fapt, emoțiile, din perspectivă psihologică.

Potrivit definiției date de American Psychological Association, fiecare emoție se definește prin prisma a trei elemente fundamentale: experiența subiectivă, răspunsul fiziologic și răspunsul comportamental.

Experiența subiectivă

Experiența subiectivă se referă la o situație sau un eveniment în fața căruia simțim o anumită emoție sau un cumul de emoții, care se manifestă diferit de la o persoană la alta.

De pildă, pierderea unui prieten drag este o experiență la care oamenii pot reacționa diferit: în timp ce unii simt o tristețe profundă, alții simt tristețe amestecată cu furie sau frică. Pe de altă parte, obținerea unui nou loc de muncă poate fi, pentru unii dintre noi, un motiv de bucurie, iar pentru alții – un stimul care generează frică.

Răspunsul fiziologic

Răspunsul fiziologic constă în ceea ce se petrece la nivelul corpului atunci când simțim o emoție: de pildă, anxietatea este asociată, în general, cu palpitațiile, iar frica este asociată cu un ritm cardiac accelerat.

Răspunsul comportamental

Răspunsul comportamental se referă, practic, la exprimarea propriu-zisă a emoției simțite: zâmbetul indică bucurie, lacrimile pot indica tristețe, frică sau, dimpotrivă, bucurie.

Ce este interesant de menționat este faptul că răspunsurile comportamentale sunt modelate de factori exteriori (cultură, reguli sociale, reguli familiale). Un bun exemplu în acest sens este „interdicția” pe care unii copii o primesc de la părinți atunci când plâng, fie de tristețe, de furie sau dintr-un amestec al celor două emoții: „Nu e frumos să plângi!”, „Nu mai plânge, vor râde alte persoane de tine!”, „Nu ai de ce să plângi, ești mare de acum!” Astfel, ei ajung, inclusiv în viața de adulți, să-și reprime tristețea sau furia și, implicit, să-și „anuleze” răspunsul comportamental aferent acesteia (plânsul), pe care îl asociază cu o acțiune negativă, rușinoasă, indezirabilă.

sursă foto: Unsplash

Care este rolul emoțiilor

Emoțiile sunt vitale din multe puncte de vedere: din punct de vedere pragmatic, ele ne-au ajutat de-a lungul timpului să supraviețuim (reacționând, de pildă, la pericol), dar și să luăm decizii care ne-au schimbat, pe termen scurt, mediu sau lung, cursul vieții.

Din punct de vedere relațional, emoțiile ne ajută să creăm legături și să comunicăm cu oamenii din jur, să ne integrăm în relații personale, precum și în relații de grup. Exprimarea emoțiilor ne ajută să le transmitem celorlalți diferite mesaje (atât la nivel verbal, cât și la nivel nonverbal și paraverbal). Totodată, când ceilalți își exprimă, la rândul lor, emoțiile, putem să le identificăm și să ajustăm comunicarea pe baza lor.

Cele 6 emoții universale

Bucuria

În mentalul colectiv, bucuria este cea mai râvnită emoție, pe care o asociem cu recunoștința, satisfacția, starea de bine. Deși bucuria este considerată o emoție de bază, universală, în realitate ea poate fi modelată în interiorul fiecărei culturi.

De pildă, dacă ne raportăm la filosofia de viață daneză hygge, observăm că fericirea este asociată cu timpul petrecut în compania celor dragi sau cu momentele de recunoștință pentru lucrurile simple ale vieții.

Tristețea

Experimentarea tristeții, din când în când, este absolut firească. Este normal să fim triști când încheiem o relație – fie ea de prietenie sau de cuplu -, să ne simțim dezamăgiți când nu obținem un loc de muncă pe care ni-l doream foarte mult sau când picăm un examen pentru care ne-am pregătit din greu în ultima perioadă.

La fel de firesc și de sănătos este și să ne dăm voie să ne exprimăm tristețea: să plângem, să avem nevoie de spațiu personal pentru a sta cu emoția și pentru a o lăsa să se consume sau să avem nevoie să vorbim cu o persoană apropiată despre lucrurile pe care le simțim.

Frica

Emoție care stă la baza supraviețuirii, frica ne-a determinat, de-a lungul timpului, să reacționăm în fața pericolului. Frica determină un răspuns de tipul „luptă sau fugi”, răspuns care depinde de la o persoană la alta, de la o situație la alta și, în anumite situații, de măsura în care persoana care trăiește emoția este dispusă să și-o înfrunte.

De exemplu, cineva căruia îi este frică să vorbească în public își asumă, într-un anumit punct, să se expună la această frică. În schimb, altcineva o evită pe cât posibil. În astfel de situații, conștientizarea, observarea și acceptarea emoției pot duce, în timp, la schimbare: omul alege să se expună la situația care-i generează frică – practic, își asumă întâlnirea cu propria emoție.

Furia

Asociată cu frustrarea sau cu starea de agitație, furia este percepută, în general, ca fiind o emoție negativă. În realitate, însă, aceasta ne poate stimula să depășim unele provocări, să găsim soluții pentru diferite probleme cu care ne confruntăm: de pildă, când suntem nemulțumiți de locul actual de muncă și ne motivăm să facem o schimbare sănătoasă pentru noi.

Așadar, există situații în care furia se poate transforma într-o emoție constructivă. Important este să o identificăm, să o observăm și să învățăm s-o exprimăm într-un mod sănătos.

Dezgustul

Dezgustul poate fi, în general, clasificat în două categorii, în funcție de factorul declanșator: dezgust provocat de anumite alimente, mirosuri, arome sau dezgust provocat de anumite situații care sunt, de obicei, în dezacord cu valorile noastre morale.

Surpriza

Supranumită și „emoția cu cea mai scurtă durată”, surpriza este o emoție pe care o simțim când suntem puși în fața unor situații neașteptate: fie ele plăcute (o petrecere surpriză) sau neplăcute (momentul în care constatăm că alt șofer ne-a lovit mașina în trafic, în timp ce noi eram opriți la semafor).

De multe ori, emoțiile universale se manifestă împreună: surpriza poate însoți bucuria, așa cum dezgustul poate să se manifeste în același timp cu furia.

Legătura dintre emoții și corp

După cum am spus, fiecare emoție se caracterizează printr-un răspuns fiziologic și comportamental, de unde deducem că între trăirea emoțiilor și ceea ce se întâmplă la nivelul corpului există o strânsă legătură.

Conform perspectivei neuroștiințifice, sistemul nervos autonom (vegetativ) este responsabil de reacțiile de tipul fight or flight ale corpului, care ne-au ajutat să supraviețuim de-a lungul istoriei. Te invităm să urmărești podcastul Manual de utilizare a creierului. Profu’ minții, Paul Olteanu pentru a înțelege mai bine cum funcționează creierul nostru.

Astfel, fiecare emoție are un anumit mod de manifestare la nivel corporal. Iată câteva dintre „indiciile corporale” (sau, mai degrabă, exterioare) pentru fiecare dintre cele șase emoții de bază:

Ce poți face atunci când simți o emoție

În primul rând, reamintește-ți că este sănătos să renunți la clasificarea emoțiilor în „bune” și „rele”. Atât fericirea, cât și frica sau furia reprezintă emoții… și atât. Odată ce conștientizezi acest lucru, îți dai voie să le simți – ajungi să nu mai reprimi așa-numitele „emoții negative”, din cauză că obișnuiești să le asociezi cu ceva indezirabil sau rușinos.

Identifică emoția sau emoțiile pe care le trăiești. Fă acest lucru pe baza indiciilor corporale. Urmărește-ți corpul, ascultă ce are de spus. Conectează-te la el. Descoperă câteva tehnici utile de conectare la propriul corp în podcastul Cum să fii fericit într-o lume nefericită. Andreea Raicu, Paul Olteanu. Partea 1.

Apoi, imaginează-ți cum ar arăta emoția pe care ai identificat-o: ce culoare are, ce mărime are. Vizualieaz-o.

Atât crearea unei forme specifice pentru emoția pe care o simți, cât și tehnicile de meditație te pot ajuta să te conectezi la propriul univers emoțional și să te împrietenești cu emoțiile tale. Să le dai spațiu să se manifeste, fără să le judeci, fără să le reprimi.

De asemenea, ai putea să-ți creezi un „jurnal al emoțiilor”, în care să notezi lucrurile pe care le simți. Practic, să-ți creezi spațiul material necesar pentru a le exprima.

sursă foto: Unsplash

Conectarea la propriul univers emoțional este o călătorie continuă, de durată. Dar, cu cât vom avansa, cu atât vom înțelege mai bine cât de important este să fim în echilibru cu noi înșine și cu ceea ce simțim, fie că este vorba despre bucurie sau despre furie, tristețe, frică.

Exit mobile version