I-am scris pe Facebook și i-am spus că aș vrea să facem un interviu. Mi-a răspuns imediat și mi-a spus că pot să-i trimit întrebările. M-am panicat, pentru că nu le aveam pregătite și, fiind o admiratoare de la distanță a felului în care scrie pe blogul lui, https://celmaibuntata.ro , mi se părea că trebuie să pun niște întrebări mai deștepte decât răspunsurile lui. Așa a început acest interviu cu Alex Zamfir, cel mai bun tată.
Ce voiai să te faci când erai mic?
Voiam să mă fac aviator și aveam chiar și un plan prin care să salvez oamenii în cazul unei defecțiuni: aș fi dus avionul pe un câmp plat, aș fi pilotat foarte aproape de sol și la o viteză nu mai mare de 40km/h și aș fi aruncat toții pasagerii din avion, care ar fi scăpat vii și poate doar ușor vătămați. Ok, aveam idei, deși nu cred că am fost cel mai deștept copil.
O să iau în serios titulatura de ”cel mai bun tată”. Sunt foarte curioasă să-mi spui ce erai înainte să fii cel mai bun tată.
În primul rând, sunt cel mai bun tată al lui Mark. Sau, de fapt, încerc să fiu, e important să stabilim asta de la început. Înainte să fiu tată, am fost publicitar, baschetbalist, student la o facultate economică și un tip pasionat de tot ce înseamnă “trivia”. Dar asta a fost într-o altă viață. La propriu, aș spune. Cred sincer că viața oricărui părinte se împarte în “Înainte de Copil” și “După Copil”. Și cred că e și normal să fie așa.
Tatăl tău ce a spus când a aflat că tu ești cel mai bun tată și nu el?:)
Haha, ce tare, e prima oară când mă întreabă cineva asta și răspunsul sincer e că nu a avut ceva de comentat. Poate că, alegând să fie un părinte înțelegător, mi-a lăsat iluzia că aș putea fi.:) Căci este o iluzie, chestia asta este doar o himeră spre care putem să tindem. Nu ajungem decât rareori acolo, dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să ne străduim cât de des putem.
Te ajută brand-ul ăsta de ”cel mai bun tată” sau te încurcă în viață, în general?:)
Cred, așa cum spui și tu, că l-am construit într-un brand. Sper că unul mișto pentru ceilalți, cu siguranță unul de mândrie pentru mine. Deci, da, mă ajută.
Care sunt principalele tale 5 calități? Presupun că cel mai bun tată nu are defecte:)
1. Faptul că mă străduiesc. 2. Faptul că încerc de multe ori când vreau să fac ceva, ce ar spune Alex, copilul, despre acea decizie. 3. Umorul. 4. Dorința de a-mi asculta cu adevărat copilul, indiferent ce are de spus. 5. Decizia de a fi de partea copilului meu în această viață, no matter what. Repet: no matter what. Nu știu dacă sunt principalele, dar sunt foarte importante pentru mine.
Hai să zic și 5 defecte, căci are “Cel Mai bun Tată” și din astea, dovadă că vorbește despre el însuși la persoana a treia: 1. Se crede mai deștept decât este. 2. Îi place să procrastineze la greu. 3. Nu are suficientă răbdare. 4. Uneori, din păcate, uită cum e să fii copil. 5. Când se enervează, de multe ori se închide în sine.
Dacă ai putea da timpul înapoi și te-ai întoarce în copilărie, care ar fi ziua pe care ai vrea să o retrăiești?
Mi-aș forța norocul și aș alege două zile: 1. Cea în care mi-am lovit câinele de atunci cu picioorul în burtă. Rambo, ciobănescul nostru german, a sărit pe mine de bucurie că m-am dus la el și mi-a murdărit de noroi treningul proaspăt spălat. Am dat cu ură în el și nu merita asta, iar eu m-am simțit atunci și mă simt și acum ca ultimul om, ca un adevărat animal fără pic de minte. 2. Orice zi în care m-aș putea întâlni cu mine, cel în jurul vârstei de 10 ani. L-aș lua pe acel copil în brațe și i-aș spune că îl iubesc, pentru că știu câtă nevoie ar fi avut să audă asta. Și i-aș mai spune să încerce să nu uite niciodată că e suficient de bun și că nu trebuie să încerce mereu și mereu și mereu să demonstreze asta cuiva.
Cine a fost cel mai bun ”coach” pentru tine dintre toți membrii familiei tale? Ce ai învățat de la el/ea?
Măi, Luana, tu de ce crezi că am ales eu “cel mai bun tată”? De bine ce am văzut în jurul meu? Deci, ca să îți răspund la întrebare, nu am avut în familie un “cel mai bun” exemplu. Dar am văzut la fiecare dintre părinți și lucruri bune, lucruri pe care le-am învățat de la ei și pentru care le voi fi veșnic recunoscător. La tata am văzut și am aflat din poveștile lui importanța ajutorării altora, doar pentru că poți, nu pentru că trebuie sau vrei ceva în schimb. Iar la mama am văzut că atunci când nu mai poți, dacă îți spui că mai poți, chiar mai poți un pic. Și uneori, pic cu pic cu pic te poate scoate dintr-un rahat mare.
Când erai adolescent, cu cine te sfătuiai? Ce sfaturi bune ai primit?
Adolescența mea se învârte în jurul baschetului, a antrenorilor pe care i-am avut, a turneelor câștigate sau pierdute, a numeroaselor cantonamente în care îmi petreceam vacanțele când toți prietenii mei se distrau la mare sau la munte. Sfaturi nu țin minte, dar am primit de la toți o educație sportivă și a importanței echipei în fața individului care mă ghidează și astăzi.
Zi-mi o întâmplare de la o reuniune de familie la care îți amintești că ai participat când erai mic.
Iar începi?!? Vezi tu, eu când citesc astfel de întrebări, vreau, nu vreau, prima oară îmi zboară mintea la chestii neplăcute. Nu aș vrea să fie așa, dar nu am ce face. Aș putea să îți povestesc despre un Crăciun în care tata nu a vrut să ia brad pentru că se supărase dintr-o prostie pe maică-mea. Dar tu bănuiesc că ți-ai propus să faci un interviu simpatic și într-un spirit pozitiv cu mine, nu? Așa că îți voi povesti despre o ieșire în parc cu tata: aveam 18 ani, tocmai mă întorsesem din America unde stătusem o lună și i-am anunțat pe ai mei că nu vreau să mai dau la facultate, că e o prostie, că eu o să devin milionar altfel. Tata m-a luat într-o dimineață de weekend la plimbare cu el și cu Rambo și mi-a spus așa: “Dacă asta vrei să faci, eu te susțin. Dar dă la facultate, doar ca să vezi de ce ești în stare, să-ți demonstrezi ție că poți. Și apoi, după ce ai intrat, faci ce vrei.” Și așa am făcut și uite că am o licență de la ASE.
Care e cel mai jenant lucru care ți s-a întâmplat când erai mic? Dar de când ești cel mai bun tată?
O poveste lungă cu învățătoarea mea și comitetul de părinți la sfârșitul clasei a patra. Doamne, ce-am mai comis-o atunci, dar e mult de povestit și mai complicat în scris, ca să fie și savuros.:) Ca părinte, dacă nu ești în stare să râzi de orice ți se poate întâmpla, vei avea parte de multă frustrare. Dar dacă vrei să îți dau un exemplu, uite unul: avea Mark vreo 3, poate 4 ani și am ieșit noi doi ca băieții să luăm micul dejun. Și tocmai avusesem discuția de curând că doar el se poate atinge la organele genitale și dacă nu îi este ok, ne poate spune chiar și nouă, părinților că nu vrea asta, gen să îl spălăm noi în acea zonă. Și cum stăteam noi la masă, cu o masă lipită de noi la care stăteau două doamne, îl aud pe Mark: “E ok pentru mine să mă atingi tu la ouă.” Măi, ce ochi din orbite le-au ieșit acelor femei, nu pot să îți spun. Eu nu am putut decât să râd în hohote și să mă bucur că am experimentat și asta, că uite ce poveste frumoasă o să am de spus toată viața.
La un moment dat, copiilor începe să le fie rușine să mai fie văzuți împreună cu părinții lor. Ce vei face când vei simți că fiului tău îi va fi rușine cu tine?
Sper să mă ducă atunci capul să îl las în pace și, cum altfel, să fac mișto de mine însumi pe tema asta. Nu mai am mult, dar am înțeles că e un proces normal și sănătos, așa că mă voi folosi și de această dată de umor ca să trec prin acest necaz.:)
Care e cel mai fain lucru pe care îl experimentează un părinte?
Șansa de a ajuta un copil să ajungă Om mare. Șansa de a fi acolo, în primul rând, vreo 18 ani, pentru a vedea acest spectacol, căci este un spectacol magnific.
Care e cel mai simplu lucru pe care îl poți face ca să fii un părinte bun?
Să îți propui să fii un părinte bun. Și să asculți. Doamne, ce minuni se pot întâmpla atunci când asculți cu adevărat un copil.
Ce ai avut tu când erai copil și copilul tău nu are?
Strada și prietenii de pe stradă. Mi-e ciudă că Mark nu va experimente niciodată asta.
Cum e casa în care crește copilul tău și cum era casa în care ai crescut tu?
Casa lui Mark este plină de iubire. Imperfectă și cu părinți imperfecți, dar plină de iubire manifestată și verbalizată. Și cu multe discuții. Casa lui Alex, copilul, mi-ar fi plăcut la nebunie să fie precum casa lui Mark.:)
Ce admiri cel mai mult la soția ta?
Dorința ei de a înțelege ce e cu ea pe lumea asta. Și capacitatea ei de a învăța lucruri noi non-stop. Și felul în care ne ascultă și pe suportă pe noi, cei mai importanți doi bărbați din viața ei.
Sunteți genul de părinți care își spun ”tati” și ”mami” sau vă spuneți în continuare așa cum obișnuiați înainte să deveniți părinți? Și cum obișnuiați înainte?:)
Nope, niciodată și e o discuție pe care am avut-o. Suntem “Mami” și “Tati” ai lui Mark, dar în relația dintre noi suntem “Iulia” și “Alex”. Iar Iulia este psihanalistă, deci îți dai seama câte poate să îți povestească despre de ce e în neregulă să se vorbească așa în cuplu, nu?
Ce creadei că înseamnă să fii bărbat când erai mic și ce înseamnă să fii bărbat acum?
Putere fizică și ocrotirea celorlalți, indiferent cum te simți tu. Și infailibilitate. Acum cred că are legătură cu acceptarea și înțelegerea a cine ești. Și a ceea ce ai putea să fii, dacă ai fi cea mai bună versiune a ta.
Ce ai fi dacă nu ai fi cel mai bun tată?
Sper că aș fi tot tatăl lui Mark. Iar dacă nu aș fi devenit tată biologic, sper că m-ar fi dus capul să încerc să devin oricum tatăl cuiva. Chiar mi se pare că mi se potrivește acest rol și că pot ajuta un copil să își construiască o viață frumoasă și plină, orice ar alege el să însemne asta.
Luana Dăneț
Foto: Alex Zamfir, https://celmaibuntata.ro